Instruirea salariaților OMAI 712/2005

ORDIN nr. 712 din 23 iunie 2005
pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul protecţiei civile**)

EMITENT: Ministerul Administraţiei şi Internelor / Monitorul Oficial nr. 599 din 12 iulie 2005

DISPOZIŢII GENERALE din 23 iunie 2005
privind instruirea salariaţilor în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul protecţiei civile**)

ART. 2
  Instruirea persoanelor angajate în muncă în domeniul situaţiilor de urgenţă constituie parte componentă a activităţii de pregătire desfăşurate de persoanele fizice şi juridice în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, potrivit prevederilor legale în vigoare.
ART. 3
  Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici sunt obligaţi, potrivit prevederilor art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997 , cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, să organizeze şi să execute instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă pe baza prezentelor dispoziţii generale şi a reglementărilor specifice.

(1)  Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează prin instructaje şi prin participarea la cursuri, aplicaţii, exerciţii practice şi antrenamente, în funcţie de tipurile de risc specifice.

ART. 7
  Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este obligatorie şi trebuie să aibă un caracter permanent şi susţinut în timpul desfăşurării procesului de producţie şi la locul de muncă.
ART. 9
  Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se face la angajare şi periodic şi se realizează prin următoarele categorii de instructaje:
  a) instructajul introductiv general;
  b) instructajul specific locului de muncă;
  c) instructajul periodic;
  d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune;
  e) instructajul special pentru lucrări periculoase;
  f) instructajul la recalificarea profesională;
  g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei.

ART. 11
  La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de persoane:
  a) nou-angajaţii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de muncă;
  b) salariaţii transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea respectivă;
  c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
  d) studenţii şi elevii din şcoli şi licee aflaţi în practică de specialitate.

ART. 13
  Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin reglementări interne, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate, complexitatea procesului tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie, nivelul de risc rezultat din clasificarea unităţilor din punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire al participanţilor, dar nu poate fi mai mică de 8 ore.

ART. 15
  Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe stabilit pentru instructajul introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.

ART. 17^1
  Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele cazuri:
  a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;
  b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;
  c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de urgenţă;

ART. 18
  Durata instructajului specific locului de muncă este stabilită în funcţie de complexitatea activităţii desfăşurate (construcţii, instalaţii şi utilaje tehnologice) şi nu poate fi mai mică de 8 ore.

ART. 20
  Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se face numai după verificarea acestora pe bază de teste cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor necesare.
ART. 21
  Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariaţi pe o durată de cel puţin două ore şi are ca scop împrospătarea, completarea şi detalierea cunoştinţelor dobândite prin instructajul introductiv general şi prin instructajul specific locului de muncă.
ART. 22
Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale şi a graficului de instruire, aprobate de conducătorii instituţiilor, manageri sau patroni.

ART. 26
  Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileşte de conducerea operatorului economic sau a instituţiei publice în funcţie de specificul condiţiilor de muncă din unitatea respectivă, cu respectarea următoarelor termene:
  - cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcţii de execuţie sau operative, care sprijină serviciile de urgenţă (structurile de răspuns) în cazul producerii situaţiilor de urgenţă;
  – 1-3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru analişti, cercetători şi personalul din laboratoare;
  – 3-6 luni, pentru personalul auxiliar din secţiile şi sectoarele de producţie, control tehnic, cercetare, proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum şi pentru cel care lucrează în instituţii publice;
  – 1-6 luni, pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare, conducere şi control (şefi de secţii, ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din conducerea operatorului economic sau a instituţiei, precum şi pentru cel din structura autorităţilor publice locale, a administraţiei publice centrale şi a instituţiilor statului.

ART. 30
  Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar asupra nivelului de însuşire şi cunoaştere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fişa individuală de instructaj.

ART. 40
  Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei se desfăşoară cu persoanele care execută temporar activităţi în locurile din incinta operatorului economic sau a instituţiei respective unde sunt prezenţi factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă, după cum urmează:
  a) personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi instalaţii;
  b) personalul societăţilor comerciale de reparaţii, revizii, întreţinere şi de service;
  c) personalul care efectuează transport de materiale periculoase;
  d) personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme specializate;
  e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.

..........................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.