Echipa de primă intervenție în caz de Situație de Urgență - SPSU

INTERVANȚIA este definită ca forma principală de acțiune prin care se realizează stingerea incendiilor și lichidarea urmărilor fenomenelor meteorologice negative, calamităților și catastrofelor.

Echipa de primă intervenție este formată din anagajați, desemnați să intervină în cazul unei situații de urgența, până la sosirea serviciilor profesioniste de situații de urgență, respectiv pompieri, salvare / SMURD, fără a se pune în pericol.

Aceste persoane desemnate sunt instruite suplimentar și urmează cursuri de prim ajutor.

Personalul destinat intervenţiei se compune din:

• Comandantul intervenţiei;
• Grupa operativă, dacă este cazul;
• Şeful sectorului de intervenţie / suport / alimentare, dacă este cazul;
• Echipaje / echipe specializate, dacă este cazul.

 Îndatoririle generale ale personalului destinat intervenţiei sunt:

(1) Comandantul intervenţiei:

a) asigură conducerea echipajelor / echipelor proprii şi coordonarea structurilor din instituţiile cu care se cooperează;

b) evaluează necesarul de forţe şi mijloace pentru îndeplinirea misiunii;

c) asigură transmiterea rapoartelor operative;

d) cooperează/colaborează cu personalul celorlalte structuri cu atribuţii în managementul situaţiilor de urgenţă la locul intervenţiei;

e) dispune măsurile necesare îndeplinirii misiunii, cu prioritate pentru salvarea/protecţia persoanelor periclitate;

f) asigură monitorizarea permanentă a personalului care execută misiuni în zone cu risc ridicat (spaţii închise sau cu vizibilitate redusă, zone cu risc la prăbuşiri, temperaturi ridicate, explozii sau contaminări) şi timpul de folosire a mijloacelor de protecţie individuală.

g) stabileşte împreună cu structurile abilitate cauza probabilă a producerii incendiului;

h) utilizează echipamentele de comunicaţii;

i) recepţionează şi transmite ordine, semne şi semnale:

k) anunță formația civilă de pompieri și sefii ierarhici, în caz de incendiu;

l) la începerea programului de lucru, efectuează prezența membrilor echipei de stingere și comunică șefului de echipă numele celor absenți, aceasta având obligația să asigure înlocuitori.

(2) Şeful sectorului de intervenţie / suport / alimentare, denumit în continuare şef sector:

a) pune în aplicare ordinele comandantului intervenţiei şi asigură transmiterea acestora echipajelor / echipelor din sector;

b) face propuneri comandantului intervenţiei privind modul de acţiune, necesarul de forţe şi mijloace;

c) execută, împreună cu comandanţii de echipaje / echipe, recunoaşterea la locul intervenţiei, analizează riscurile şi transmite datele necesare comandantului intervenţiei pentru luarea deciziei;

d) dispune măsurile necesare îndeplinirii misiunii în sectorul repartizat;

e) asigură transmiterea rapoartelor operative către comandantul intervenţiei;

f) utilizează echipamentele de comunicaţii;

g) recepţionează şi transmite ordine, semne şi semnale.

(3) Comandantul de echipaj:

a) mânuieşte accesoriile, dispozitivele şi utilajele din dotare pentru îndeplinirea misiunilor primate

b) asigură şi urmăreşte executarea operaţiunilor pentru desfăşurarea intervenţiei;

c) pune în aplicare, ordinele comandantului intervenţiei transmise direct sau prin şeful sectorului;

d) participă la recunoaşterea locului incendiului şi dă misiuni subordonaţilor;

e) asigură cercetarea iniţială pentru identificarea prezenţei substanţelor periculoase;

f) conduce acţiunile echipajului; g) aplică tehnici şi tactici pentru stingerea incendiilor;

h) informează şeful sectorului / comandantul intervenţiei despre schimbările de natură operativă ce apar pe parcursul intervenţiei;

i) este şeful echipei de salvare la ordinul comandantului intervenţiei;

j) ţine permanent legătura cu membrii echipajului şi cu comandantul intervenţiei/şeful sectorului;

k) acţionează la nevoie cu mijloace de primă intervenţie;

l) utilizează echipamentele de comunicaţii;

m) recepţionează şi transmite ordine, semne şi semnale.

(4) Servantul:

a) mânuieşte accesoriile, dispozitivele, echipamentele şi utilajele din dotarea autospecialelor pentru îndeplinirea misiunilor primite;

b) execută tehnici de intervenţie adecvate pentru stingerea incendiului şi acţionează prioritar pentru salvarea persoanelor;

c) execută atribuţii specifice la tipul de autospecială/utilaj pe care îl deserveşte;

d) îndeplineşte atribuţiuni specifice în cadrul echipei de căutare-salvare.

e) acţionează la nevoie cu mijloace de primă intervenţie;

f) ţine permanent legătura cu comandantul de echipaj;

g) utilizează echipamentele de comunicaţii;

h) recepţionează şi transmite ordine, semne şi semnale.

(5) Echipa de intervenţie

a) se amplasează cât mai aproape de zona de ardere şi va acţiona direct pentru limitarea propagării şi lichidarea focarelor;

b) sprijină, prin acţiunea sa, activitatea de salvare a persoanelor şi bunurilor de către celelalte echipaje / echipe intervenţie;

c) comunică orice modificare a situaţiei operative ce se produce pe timpul misiunii;

d) membrii echipei de intervenţie cooperează şi se protejează reciproc, urmărind permanent evoluţia incendiului, existenţa pericolului de producere a exploziilor sau pierderea capacităţii portante a elementelor de construcţie (prăbuşirea acestora)

e) întrerupe instalația electrică, de ventilație și de transport pneumatic;

f) acționează energic pentru localizarea și lichidarea incendiului izbucnit la locul de muncă cu mijloace din dotare;

g) ia măsuri de securitate a personalului muncitor și de protecție a mașinilor și echipamentelor împotriva incendiilor.

h) întreține în bunăstare de funcționare mijloace de stingere (hidranți, stingătoare, substanțe de stingere etc.) dispozitive de anunțare și alarmare,

i) verifică  existența, posibilitatea de a fi folosite cu ușurință și starea/gabaritul căilor de acces și circulație.

k) poate participa,  la verificarea funcționării instalațiilor de stingere, precum și a legaturilor și transmisiunilor destinate alarmării în caz de incendiu.

OBLIGAŢII PRIVIND SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA ÎN MUNCĂ 

(1) Personalul cu atribuţii de conducere a intervenţiilor:

a) adoptă tactici de intervenţie care să aibă în vedere, cu prioritate, asigurarea securităţii proprii şi a personalului din subordine prin amplasarea forţelor şi mijloacelor astfel încât să existe permanent posibilitatea retragerii în condiţii de siguranţă în cazul producerii unor explozii, răbufniri de flacără, prăbuşiri de elemente de construcţie etc.;

b) urmăreşte folosirea echipamentelor şi mijloacelor de protecţie individuală adecvate situaţiei respective; 

c) ia în considerare competenţele personalului din subordine, în ceea ce priveşte executarea misiunilor, având în vedere aspectele ce vizează securitatea şi sănătatea în muncă.  

(2) Personalul cu atribuţii de execuţie:

a) desfăşoară activitatea la intervenţie, conform competenţelor, executând doar operaţiunile ordonate; 

b) exploatează corespunzător autospecialele, utilajele, mijloacele şi accesoriile din dotare; 

c) monitorizează permanent locul unde îşi desfăşoară activitatea, în vederea identificării în timp util a unor factori care i-ar putea pune în pericol integritatea corporală, iar în cazul identificării unor astfel de factori va lua măsuri urgente de adăpostire/evacuare, fără a aştepta un ordin în acest sens; 

(3) Verificarea şi folosirea integrală a echipamentului de protecţie individual este obligatorie pentru întregul personal participant la intervenţie şi este o responsabilitate individuală. 

(4) Autoevacuarea din spaţiile incendiate se face din proprie iniţiativă în cazul în care creşte riscul de accidentare sau se schimbă condiţiile de lucru. Fiecare participant la intervenţie este obligat să îşi asigure minim o cale de autoevacuare şi să acţioneze numai în condiţii de siguranţă. 

(5) În cazul când există indicii privind existenţa în zona acţiunilor de intervenţie a unor surse ce pot produce contaminarea de natură CBRN sau există pericol de explozie se va adopta obligatoriu tactica defensivă şi se va solicita efectuarea măsurătorilor şi determinărilor de către echipe specializate. În situaţia cînd există dotarea corespunzătoare, se vor utiliza detectoare portabile de gaze toxice şi explozive (de tipul Cl2, NH3, CO2, H2S, CO, O2, SO2 etc.), aparatură pentru determinarea contaminării radioactive, respectiv dozimetre personale cu citire directă.