Reacţia la foc

În contextul sporirii atenției pentru sănătate şi securitate în muncă, vieții în general conceptul de"securitatea la incendiu",  a cunoscut noi valențe generând noi metode de incercare la foc. Totodată noile evoluții în domeniul materialelor de construcții și al tehnologiilor de realizare a construcțiilor au impus noi analize în cele mai diverse forme.

Acest fapt a dus la o nouă modalitate de clasificarea a produselor de construcţii din punct de vedere al reacţiei la foc bazându-se pe determinarea contribuţiei la foc/comportării la foc a produselor respective, în detrimentul fostei clasificări ce ținea seama de "combustibilitate". Conceptul de reacţie la foc, parte componentă a comportării la foc alături de rezistenţa la foc, include nu numai comportarea la ardere, dar şi fluxul de căldură degajat, emisia de fum şi gaze de ardere, radiaţia de căldură, propagarea flăcării. Această caracterizare identifică mult mai corect și mai real contribuţia produsului, materialului la iniţierea şi dezvoltarea incendiului.

Sistemul de clasificare privind reacţia la foc are la bază contribuţia produsului:

• în momentul utilizării finale; 
• de la iniţierea şi propagarea incendiului în camera test.

Testul ia în considerare 3 situaţii de incendiu, corespunzand celor 3 faze admise în dezvoltarea incendiului:

• iniţierea incendiului prin aprinderea unui produs/material cu o flacără mică, pe o suprafaţă limitată a produsului;
• dezvoltarea incendiului ce atinge flashover, simulată pe un singur produs/material arzând în colţul camerei (conform metodei SBI);
• faza post-flashover, cand toate produsele/materialel combustibile din incintă contribuie la incendiu.

În aceste condiții încercarea produselor în condiţiile de utilizare finală este cel mai important indicator de care trebuie să se țină seama, bineînțes dacă ele este sunt utilizate conform destinației pentru care au fost concepute

Ținând seama de aceste condiții și parametri un produs poate fi incadrat în euroclase diferite (în funcţie de suportul folosit, de poziţia de montare - vertical sau orizontal, de adezivi, etc).

Criterii de performanţă pentru reacţia la foc:

AT                                                 Creşterea de temperatură

Am                                                Pierderea de masă

T                                                   Durata de persistenţă a flăcării

PCS                                              Putere calorifică superioară

FIGRA                                           Viteza de dezvoltare a incendiului

THR,™                                          Degajare totală de căldură

LFS                                               Propagarea flăcării laterale

SMOGRA                                      Viteza de emisie a fumului

TSP600                                         Emisia totală de fum

F                                                    Propagarea flăcării

Metodele de încercare stabilite ca standard de referinţă sunt următoarele:

• SR EN ISO 1182 pentru încercarea de incombustibilitate;
• SR EN ISO 1716 încercarea de determinare a puterii calorifice superioare;
• SR EN ISO 11925-2 aprinzibilitatea produselor pentru construcţii la contactul direct cu flacăra;
• SR EN 13823 încercarea " Un singur produs arzând (SBI) ";
• SR EN ISO 9239 -l Determinarea reacţiei la foc utilizând o sursă de căldură radiantă.

Euroclasele de performanţă privind reacţia la foc sunt:

• Clasa F * Produse pentru care nu se determină performanţe şi care nu pot fi clasificate in clasele Al, A2, B, C, D, E. Pentru incadrarea in clasa F nu se cer criterii de performanţă.
• Clasa E * Produse capabile să reziste pentru o scurtă perioadă la acţiunea unei flăcări mici fără propagarea semnificativă a flăcării; Are loc flashover in mai puţin de 2 minute, pentru un flux de căldură HRR de 900kW.
• Clasa D * Suplimentar faţă de clasa E : produsele rezistă o perioadă lungă la acţiunea unei flăcări mici şi sunt capabile să suporte acţiunea termică a unui singur produs arzând, cu o degajare limitată de căldură; Are loc flashover in mai puţin de 5 minute, pentru un flux de căldură HRR de 900kW.
• Clasa C * Suplimentar faţă de clasa D : produsele care la acţiunea unui singur produs arzând prezintă o propagare limitată a flăcării laterale; Are loc flashover in mai puţin de 20 de minute, pentru un flux de căldură HRR de 700kW
• Clasa B * Suplimentar faţă de clasa C: condiţii mai severe. Nu are loc flashover.
• Clasa A2 * Produse care într-un incendiu în faza dezvoltată nu contribuie semnificativ la sarcina termică şi dezvoltarea incendiului;Nu are loc flashover.
• Clasa A1 * Produse care nu contribuie la foc în nici o fază a incendiului, ele satisfac automat toate cerinţele celorlalte clase.

Suplimentare sunt prevăzute clasificări suplimentare pentru produsele incluse în clasele A2, B, C, D, in funcţie de prezenţa picăturilor arzânde (clasele d0, d1, d2)

• d0 - fără picături/particule arzande;
• d1 - picături/particule care nu persistă peste o durată dată;
• d2 - nu se cer limitări din punct de vedere al particulelor/picăturilor arzande,.

în funcție de emisia de fum (clasele s1, s2, s3): 

• s1 - emisie mică de fum;
• s2 - emisie limitată de fum;
• s3 - nu se cer limitări ale emisiei de fum.

 Performanţele produselor trebuie dovedite printr-un raport de clasificare emis de un laborator acreditat.

Prin Ordinul MDLPL - MIRA nr. 269/431/ 2008 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind clasificarea şi incadrarea produselor pentru construcţii pe baza

performanţelor de comportare la foc, a avut loc înlocuirea claselor de combustibilitate definite conform Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor, P118/1999, cu clasele de reacţie la foc, în funcţie de utilizarea finală preconizată a materialului sau a elementului de construcţie. 

Celelate acte normative conexe au fost abrogate cu acest prilej