Un ucigaș silențios, monoxidul de carbon

El este prezent permanent alături de noi și așteptă în permanență prilejul de a acționa. În mod direct este vorba despre  un gaz incolor și inodor, monoxidul de carbon (CO)

Aproximativ 6.000 de oameni mor în fiecare an din cauza intoxicațiilor cu CO și aproximativ 50.000 de persoane ajung să apeleze la serviciile medicale de urgență. Un procent mare dintre aceștia mor intoxicați cu CO fără a fi expuși efectelor unor incendii.

Ca mod de apariție monxidul de carbon este produsul combustiei incomplete a combustibililor pe bază de carbon.

O ardere corectă, cu o cantitate suficientă de oxigen, în cazul acestor combustibili poate fi reprezentată: C + O2 => CO2 (molecula de dioxid de carbon).

În schimb dacă există prea mult combustibil care pirolizează sau nu este suficient oxigen pentru a susține combustia completă, reacția chimică este: 2C + 02 => 2CO (molecule de monoxid de carbon) Aceast tip de reacție chimică are loc în cazanele sau cuptoarele în care admisia de oxigen este redusă, necontrolată și în dezvoltarea incendiilor supuse influienței puternice a ventilației naturale.

De cele mai multe ori, totuși, în continuarea procesului de ardere, monoxidul de carbon se poate să se transforme complet prin reacția chimică: 2CO + O2 => 2CO2

În alte condiții CO fără ardere devine un contaminant al atmosferei care afectează calitatea aerului. În cazul în care amestecarea cu aerul proaspăt este puternică și rapidă, aprinderea gazelor poate fi explozivă ducând spre fenomenul de backdraft (o explozie de fum).

Administrația Sănătății și Sănătății în Muncă (OSHA) a stabilit o limită de expunere admisibilă (PEL) de 50 de părți pe milion mediu ponderat în timp (TWA) de monoxid de carbon în aer, la locul de muncă, pentru o zi lucrătoare de opt ore.

În schimb Institutul Național pentru Securitate și Sănătate în Muncă (NIOSH) din cadrul Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) luând în considerare că unele persoane sunt mai sensibile la monoxidul de carbon decât altele a stabilit o limită de expunere recomandată (REL) de 35 de părți pe milion de CO de timp, medie ponderată pentru o zi lucrătoare de opt ore.

Gazul CO nu este un asfixiant simplu, el poate fi considerat un asfixiant sistemic, deoarece modifică sau împiedică absorbția și absorbția de oxigen a organismului la nivel celular. Un alt asfixiant sistemic care este prezent deseori în combinație cu CO, în special în fumul de foc generat de arderile din structura clădirilor, este cianura de hidrogen. Când această combinație este prezentă ne aflăm în fața unor „gemeni toxici”. CO are o afinitate de 210-250 de ori mai mare decât O2 la hemoglobină, ceea ce îl face extrem de toxic. Deși CO este o toxină de inhalare la nivel celular, nu afectează țesutul pulmonar în sine. Prin urmare, dacă o victimă este otrăvită de CO și primește tratament medical urgent pentru a îndepărta CO-ul din hemoglobină și pentru a-l înlocui cu O2, atunci prognosticul este de obicei pozitiv, fără alte efecte secundare, adverse.

Cele mai obișnuite sursele de monoxid de carbon sunt echipamentele de încălzire temporară, improvizate în clădiri și alte incinte care funcționează fără suficient aer pentru o combustie completă (uneori realizată în mod deliberat pentru a reduce costurile de combustibil); și de la motoarele cu ardere internă care circulă în interiorul clădirilor fără o ventilație adecvată