Primul ajutor în cazul arsurilor, degerăturilor şi în stări de hipotermie

           Arsurile sunt leziuni provocate de căldură (lichide fierbinţi, vapori sau corpuri incandescente), de soare, de electricitate, de unele substanţe chimice caustice sau de iradiaţii.

           În cazul arsurilor cele două mărimi concludente pentru estimarea gradului de pericol sunt profunzimea arsurii și întinderea suprafeţei arse.

           Suprafaţa atinsă de arsură este aceea care arată în primul rând gravitatea arsurii. Cea mai simplă metodă utilizată și cunoscută pentru calcularea suprafeţei arse este „regula lui 9" a lui Wallace.Pentru evaluare se consideră că fiecare membru superior capul individului reprezintă 9 %, membrul inferior 18 %, iar faţa anterioară ca şi cea posterioară a trunchiului este 18 %. Orice arsură care depăşeşte 10 % din suprafaţa corpului conduce în general la instalarea unei stări de şoc. În cazul în care suprafața afectată a corpului se situează peste procentul de 30 % resuscitarea, reanimarea persoanei accidentate este doar de competența serviciilor specializate și necesită condiții specifice. Odată cu creșterea suprafeței afectate la un procent de 45 - 50 % din suprafaţa corpului riscul de mortalitate creşte. Ajungând la procente ce depăşesc 80 % din suprafaţa corpului apare incompatibilitatea cu viața ducând la deces în primele ore de la eveniment.

            În funcţie de profunzimea lor, arsurile pot avea trei grade diferite:

• Arsura de gradul I  este caracterizată prin durere şi înroşirea pielii în regiunea lezată.
• Arsura de gradul II  afectează straturile mai profunde ale pielii şi se caracterizează prin apariţia de flictene (băşici) pline cu un lichid transparent, gălbui.  
• Arsura de gradul III  este mai profundă, afectând și celelate staruri, grăsimea de sub piele, muşchii, vasele şi nervii. Pielea este complet distrusă, carbonizată. 

Arsurile de gradele II şi III sunt considerate plăgi.

Marele pericol în cazul arsurilor este infecţia. În lipsa unor măsuri de protecţie.

            În analiza arsuri este obligatoriu să se țină seama de poziționaraea zonei afectată. Cele mai periculoase sunt arsurile feţei şi ale mâinilor. Înghiţirea de acizi sau de sodă caustică provoacă arsuri la nivelul gurii, esofagului şi stomacului, iar arsurile de vapori (explozii, incendii) pot prezenta riscul lezării căilor respiratorii şi al asfixiei.

            Tot aici se va ține seama de anamneza bolnavului.

            Primul ajutor urmăreşte prevenirea apariției stării de șoc prin reducerea durerii și apoi aplicarea unui pansament pentru prevenirea eventualelor infecții. Aplicarea pansamentului se va face cât mai corect luând în considerarea și leziunile existente.

             În arsurile de gradul I este suficient ca zona și pielea înroşită să fie răcită cu apă, iar pentru protecție se aplică un pansament simplu.

             În arsurile de gradul II, păstrarea intactă a flictenelor (mici inflamații pline cu lichid, care apar la nivelul pielii) poate asigura provizoriu evitarea infecţiei. Este necesar efectuarea unui pansament corespunzător amplorii leziunii. Se pot aplica diverse unguente cu antibiotice. Se recomandă în etapa imediat următoare un tratament medical de specialitate.
              În arsurile grave, de gradul III,  primul ajutor constă din acoperirea plăgilor cu elemente sterile (curate). Nu se îndepărtează materialele aflate în plagă. Este obligatorie transportarea de urgență la unitatea medicală cea mai apropiată. Pericolul de infecție este major. Se vor lua tuate măsurile disponibile.

             În cazul unor arsuri generate de substanțe corozive, cu temperaturi înalte se va efectua o curățare cu apă, până la îndepărtarea completă a factorului de agresiune. Nu se vor folosi alte substanțe.

                        

            Degerăturile dau leziuni asemănătoare arsurilor, iar tratamentul este asemănător. 

             Stările de hipotermie se datoresc acţiunii generale a temperaturile extreme scăzute. Ele sunt influențate de temperatura de expunere, de durata de condiţiile meteorologice (vânt, umiditate), de altitudine şi de starea anamnetică.

            Semnele hipotermie sunt reprezentate de instalarea unei stări de somnolență în prima fază, apoi creşterea ritmului respiraţiei şi scăderea numărului de pulsaţii cardiace, colorarea pielii în zonele expuse, extremități. Urmează pierdere cunoştinţei și în final se instalează rigiditatea, după caz.
            Primul ajutor va urmări realizarea a două acţiuni esenţiale: reîncălzirea şi reanimarea (prin respiraţie artificială sau prin administrarea de oxigen).

            Reîncălzirea se face întotdeauna de la exteriorul organismului spre interior. Se recomandă introducerea accidentatul într-o baie cu apă caldă, a cărei temperatură va fi crescută treptat până la 35–40`C. Nu se vor administra băuturi calde decât după ce accidentatul şi-a revenit.

            Nu se administrează nici medicamente care activează circulaţia sangvină.
Este recomandat transportul accidentatului de urgență la cel mai apropiat punct medical organizat.

            În funcție de gravitatea hipotermiei efectele accidentului pot rămâne vizibil o perioadă îndelungată de timp.