ATENŢIE la aprinderea vegetației uscate !

În primul rând trebuie făcută distincția între cele două situații întălnite în practica curentă: arderea resturilor vegetale în gospodăria proprie sau arderea miriștilor, resturilor vegetale în cămp, la liziera sau chiar în pădure.
Dacă în gosodăria proprie trebuie să respectăm măsurile de prevenire și de protecție a bunurilor noastre și ale vecinilor noștri, în cazul arderii resturilor vegetale sau a altor deșeuri pe câmpuri, miriști, păduri sau alte locuri publice legislația prevede o sumă de reglementări menite să asigure siguranță generală. Câteva acte normative în acest sens sunt: legea 307/2006, OMAI 163/2007, legea 265/2006 sau hotărâri ale consiliilor locale.

Arderea vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale se execută cu respectarea următoarelor prevederi generale:

• condiţii meteorologice fără vânt;
• colectarea în grămezi a vegetaţiei uscate şi a resturilor vegetale în cantităţi încât arderea să poată fi controlată;
• executarea arderii în zone care să nu permită propagarea focului la fondul forestier/construcţii şi să nu afecteze reţelele electrice, de comunicaţii, conductele de transport gaze naturale, produsele petroliere ori alte bunuri materiale combustibile;
• curăţarea de vegetaţie a suprafeţei din jurul fiecărei grămezi pe o distanţă de 5 m;
• desfăşurarea arderii numai pe timp de zi;
• asigurarea mijloacelor şi materialelor pentru stingerea eventualelor incendii;supravegherea permanentă a arderii;
• stingerea totală a focului înainte de părăsirea locului arderii;interzicerea acoperirii cu pământ a focarelor.

NORME GENERALE din 28 februarie 2007 de apărare împotriva incendiilor

ART. 97

  (1) Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisă; locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marchează de persoanele în drept.

  (3) Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii.

  (4) Arderea miriştilor se face numai după luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii.

  (5) Utilizarea focului deschis nu se admite la distanţe mai mici de 40 m faţă de locurile cu pericol de explozie: gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc., respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile: lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc., fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.

  (6) Luarea măsurilor pentru prevenirea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.

 Pe timpul arderii resturilor vegetale cetăţenii sunt obligaţi:

• să menţină focul în perimetrul aprobat şi asigurat;
• să supravegheze permanent zona în care efectuează arderea resturilor vegetale;
• să asigure dotarea minimă cu mijloace de primă intervenţie;
• să anunţe imediat SVSU al localităţii, primăria şi pompierii militari, în situaţia în care există pericolul extinderii focului în afara perimetrului aprobat.