Sănătate, Securitate în Muncă și Situații de Urgență: July 2019

Wednesday, July 31, 2019

Evaluare SSM personal TESA

tesa ssm risc evaluare plan prevenire protectie 319 2006 1425 2019 personal lege normabirou prevenire interventi incendii

tesa ssm risc evaluare plan prevenire protectie personal lege normabirou prevenire interventi incendii model tabel note

Sunday, July 28, 2019

Standarde și certificate, regulamente și directive

Standardizarea reprezintă o activitate concentrată, de limitare la un minimum necesar a varietății produselor și mărcilor de materiale.

Prin standarde se dorește și se asigură în mod unitar, general ridicarea calității produselor.

Standardele ,în sine, se constitue documente de referință, în general, internaționale, pe care se bazează majoritatea activităților comerciale.

Standardele se elaborează la nivel internațional, regional și național. Coordonarea activităților la aceste trei nivele este asigurată prin structuri comune și acorduri de cooperare.

Standardizarea internațională ISO – Organizația Internațională de Standardizare

IEC – Comisia Electrotehnică Internațională

ITU – Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor Standardizarea regională Europa

CEN – Comitetul European pentru Standardizare

CENELEC – Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică

etc.

Fiecare țară are propriul sistem național de standardizare. Organismele principale sau cele mai reprezentative sunt membre ale organismelor regionale sau internaționale.

Organizația Internațională de Standardizare, cu numele scurt ISO este o confederație internațională de stabilire a normelor în toate domeniile cu excepția electricității și a electronicii, care sunt reprezentate de IEC (Comisia Electrotehnică Internațională), și cu excepția telecomunicațiilor reprezentate de ITU (Uniunea Internațională pentru Telecomunicații).

Standardele ISO sunt adoptate, traduse și difuzate în România de ASRO - Asociația de Standardizare din România (fostul IRS) care participă prin specialiști în cadrul comitetelor tehnice internaționale ale ISO.

Certificarea este o procedură prin care o terță parte dă asigurarea scrisă că un produs, proces sau serviciu este în conformitate cu cerințele specificate. (Definiție: Ghidul 2 ISO/CEI: 1996).

Acesta document este diferit de alte sisteme de dovedire a conformității, cum ar fi declarațiile furnizorului, rapoartele laboratoarelor de încercări sau rapoartele organismelor de inspecție. Certificarea se bazează pe rezultatele încercărilor, inspecțiilor și auditurilor și dau încredere clientului în ceea ce privește intervenția sistematică a unei terțe părți competente.

Certificarea produsului, serviciului atestă faptul că acesta este în conformitate cu caracteristicile de securitate, adecvat utilizării și/sau interschimbabilității definite în standarde și în specificațiile suplimentare standardelor, atunci când acestea sunt cerute de către piață. Diferitele sisteme de referință nu sunt legate de nivelul de performanță a produsului.

***

Obiectivele stabilite în tratatele UE sunt realizate prin intermediul mai multor tipuri de acte legislative. Unele au caracter obligatoriu, altele nu. Unele li se aplică tuturor țărilor, altele doar unora dintre ele.

Regulamente

Regulamentul este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Trebuie aplicat în integralitatea sa, în toate statele membre.

Directive

Directiva este un act legislativ care stabilește un obiectiv pe care trebuie să îl atingă toate statele membre. Fiecare dintre ele are însă libertatea de a decide asupra modalităților de îndeplinire a obiectivului stabilit.

Decizii

Decizia este un act legislativ direct aplicabil și obligatoriu pentru toți cei cărora li se adresează. Destinatarii săi pot fi statele membre sau chiar întreprinderile.

Recomandări

Recomandarea nu este obligatorie. Prin intermediul unei recomandări, instituțiile își fac cunoscută opinia și sugerează direcții de acțiune, fără a le impune însă vreo obligație legală destinatarilor recomandării.

Avize

Avizul este un instrument care le permite instituțiilor să prezinte un punct de vedere fără caracter obligatoriu.

Noile definiții ale unităților fundamentale de măsură in sistem internațional

DIRECTIVA (UE) 2019/1258

de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei la Directiva 80/181/CEE a Consiliului în ceea ce privește definițiile unităților fundamentale din SI

Publicată: 23 iulie 2019

COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2009/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind dispozițiile comune pentru mijloacele de măsurare și metodele de control metrologic (¹), în special articolul 16,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă și publică, cel târziu la 13 mai 2020, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică actele respective după 13 iunie 2020.

ANEXĂ

În anexa la Directiva 80/811/CEE, capitolul I secțiunea 1.1 litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„1.1. Unități fundamentale SI

Cantitate	Unitate
Cantitate	Nume	Simbol
Timp	secundă	s
Lungime	metru	m
Masă	kilogram	kg
Intensitatea curentului electric	amper	A
Temperatură termodinamică	grade Kelvin	K
Cantitatea de substanță	mol	mol
Intensitatea luminoasă	candelă	cd

Unitatea de timp

Secunda, simbol s, este unitatea de timp în SI. Se definește prin valoarea numerică fixă a frecvenței cesiului Δν _Cs, frecventa tranziției hiperfine a stării fundamentale ale atomului de cesiu 133 neperturbat, adică 9 192 631 770 exprimată în unitatea Hz, egală cu s^{– 1}.

Unitatea de lungime

Lungimea metru, simbol m, este unitatea SI de lungime. Se definește prin valoarea numerică fixă a vitezei luminii în vid c, adică 299 792 458 exprimată în unitatea m/s, unde secunda este definită ca Δν _Cs.

Unitatea de masă

Kilogramul, simbol kg, este unitatea de masă în SI. Se definește prin valoarea numerică fixă constanta Planck h adică 6,626 070 15 × 10^{– 34} exprimată în unitatea J s, care este egală cu kg m² s^{– 1}, unde metrul și secunda sunt definite ca c și Δν _Cs.

Unitatea de curent electric

Amper, simbol A, este unitatea pentru intensitatea curentului electric în SI. Definită valoarea numerică fixă a sarcinii electrice elementare e, adică 1,602 176 634 × 10^{– 19} exprimată în unitatea C, care este egală cu A s, unde secunda este definită ca Δν _Cs.

Unitatea pentru temperatura termodinamică

Grade Kelvin, simbol K, este unitatea pentru temperatura termodinamică în SI. Definită valoarea numerică fixă a constantei Boltzmann k, adică 1,380 649 × 10^{– 23} exprimată în unitatea J K^{– 1}, care este egală cu kg m² s^{– 2} K^{– 1}, unde kilogramul, metrul și secunda sunt definite ca h, c și Δν _Cs.

Unitatea pentru cantitatea de substanță

Molul, simbol mol este unitatea pentru cantitatea de substanță în SI; Un mol conține exact 6,022 140 76 × 10²³ entități elementare. Acest număr reprezintă valoarea numerică fixă a constantei lui Avogadro, N _A” exprimată în unitatea mol^{– 1} și denumit numărul lui Avogadro.

Cantitatea de substanță, simbol n, a unui sistem este o măsură a numărului de entități elementare specificate. O entitate elementară poate fi un atom, o moleculă, un ion, un electron, orice altă particulă sau grup de particule specificat.

Unitatea de intensitate luminoasă

Candela, simbol cd, este unitatea din SI pentru intensitatea luminoasă într-o direcție dată. Definită valoarea numerică fixă a eficacității luminoase a radiației monocromatice la frecvența 540 × 10¹²Hz, K _cd, adică 683 exprimată în unitatea lm W^{– 1}, egală cu cd sr W^{– 1}, sau cd sr kg^{– 1} m^{– 2} s³, unde kilogramul, metrul și secunda sunt definite ca h, c și Δν _Cs.

1.1.1. Denumirea specială și simbolul unității derivate de temperatură din SI pentru exprimarea temperaturii Celsius

Cantitate	Unitate
Cantitate	Nume	Simbol
Temperatura grade Celsius	grade Celsius	°C

Temperatura Celsius t se definește ca diferența t = T – T₀ între două temperaturi termodinamice T și T₀ unde T₀ = 273,15 K. Un interval sau o diferență de temperatură se poate exprima, fie în grade Kelvin, fie în grade Celsius. Unitatea «grade Celsius» este egală cu unitatea «grade Kelvin»
..........................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul directivei nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.

Thursday, July 25, 2019

Fazele incendiilor - termodinamica într-o incintă

Incendiul este un proces de ardere necontrolată, autoîntreţinută şi a cărei propagare în timp şi spaţiu nu este limitată.

Pentru a putea considera că o ardere este un incendiu sunt necesare:

- existenţa substanţelor sau a materialelor combustibile;

- acţiunea unei surse de aprindere;

- iniţierea şi dezvoltarea necontrolatã în spaţiu şi în timp a procesului de ardere;

- existența unei intervenţii organizate în scopul întreruperii şi lichidãrii procesului de ardere.

Evoluţia unui incendiu este aleatoare, deci nu pot exista două incendii identice. În evoluția incendiului se manifestă numeroşi factori: forma şi dimensiunile spațiului, sarcina termică prezentă, comunicarea cu exteriorul, tipul şi așezareaa materialelor combustibile, locul şi modul de iniţiere, poziționarea spațiului, etc. Putem, însă, asimila evoluţia unui incendiu în interiorul unei incinte cu o dezvoltare în cinci faze:

faza de aprindere a focarului iniţial
faza de ardere lentă (incendiu local)
faza de dezvoltare a incendiului
faza incendiului generalizat
faza de regresie

Apariţia focarului iniţial

În această fază, datoritã unor împrejurări favorabile sunt puse în contact materialul combustibil cu sursa de aprindere, a cãrei energie duce la iniţierea incendiului. Intervin mai mulți parametrii:

Parametrii sursei de aprindere :

- tipul sursei: radiantă, convectivă, conductivă;

- localizarea sursei faţă de combustibil;

- caracteristicile sursei potenţiale de aprindere;

Parametrii materialului combustibil: temperatura iniţialã, temperatura de aprindere în condiţii specifice, aprinzibilitatea, energia de aprindere (pentru gaze şi vapori), dimensiunile, orientarea, inerţia termică, compoziţia, conţinutul de umiditate, conductivitatea termică, densitatea, suprafaţa specifică, emisivitatea suprafeţei, greutatea pe unitatea de suprafaţă.

Faza de ardere lentă

Are o durată aleatorie. În numeroase cazuri poate lipsi dar ea poate dura minute, ore sau chiar zile şi sãptămâni, depinde de natura, cantitatea şi modul de distribuţie a materialelor combustibile, de dimensiunea şi amplasarea surselor de aprindere şi de cantitatea de căldura transferată de la acestea. Aria de ardere este limitatã la zona focarului iniţial. Din descompunerea materialelor se degajă gaze care se acumulează şi formează cu aerul un amestec combustibil şi gudroane. În faza de ardere lentã, ca şi în cazul incendiului în aer liber (fãrã vânt), flacãra are o mişcare ascendentã, determinatã de forţe ascensionale (tip Arhimede). Dupã aprinderea materialului combustibil şi dupã ce arderea devine stabilã, pot fi evidenţiate trei posibilitãţi de evoluţie a incendiului:

- incendiu local - materialul combustibil este izolat;

- ardere cu vitezã mică sau autostingere - ventilaţie insuficientă;

- evoluţia spre faza de dezvoltare a incendiului, când existã suficiente combustibil, iar cantitatea de aer permite propagarea incendiului în tot spațiul.

Faza de dezvoltare a incendiului

Arderea se propagă la materialele combustibile învecinate cu focarul, având aerul necesar în cantitate suficientă. Propagarea la materialele învecinate focarului depinde de proprietăţile materialului care arde şi de cele ale materialelor din apropiere şi de sarcina termică. Incendiul poate evolua în următoarele direcţii:

- aerul este în cantitate suficientã, apare fenomenul de flash-over.

- dacã incinta este închisă, cantitatea de aer necesar arderii devine ă insuficientă. Apare încetinirea, și apoi regresia în dezvoltarea focului, care poate sã se stingă spontan. Aceast lucru este posibil şi în cazul unor distațe mari între masele combustibile, transferul de cãldură prin conducţie nemaifiind posibil.

Faza incendiului generalizat

În urma flash-over, arderea devine generalizată. Suprafeţele expuse ale tuturor materialelor combustibile din incintă încep sã ardă. Fluxul de căldură generat prin ardere atinge maximul, ca urmare se ating temperaturi înalte, ce pot depășii 1000 ^oC. În această fază, structurile de rezistenţă şi elementele de construcţii sunt afectate de incendiu, ele pot să se fisureze, să se prăbuşească afectînd întreaga structură de rezistenţă. Este permisă propagarea rapidã a incendiului, prin pătrunderea flăcărilor în spaţiile învecinate, intensificarea transferului de căldură.

Faza de regresie

Temperatura nu mai crește, chiar începe sã scadă, datorită epuizării materilelor combustibile din incintă. Flăcările se atenuează, după care dispar fiind înlocuite treptat de cenuşă. Temperatura scade, dar nu brusc, acţiunea ei, distructivă, continuă.

Propagarea incendiului la întreaga clădire

În propagarea incendiului, un rol esențial îl are deplasarea gazelor arse şi a fumului în interiorul clădirii. Potenţialului termic al gazelor arse, cât şi existenţa gazelor nearse pot genera noi focare de incendiu. Propagarea incendiului are loc prin douã mecanisme:

- transmiterea căldurii prin conducţie la limitele zonei de ardere în vecinătate

- prãbuşirea, fisurarea elementelor de construcţie vecine incintei incendiate ducînd la pătrunderea directã a flăcării în vecinătate.

Wednesday, July 24, 2019

Identificarea, Evaluarea şi Controlul riscurilor de incendiu - Ordin nr. 210/2007

ORDIN nr. 210 din 21 mai 2007
pentru aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu

EMITENT: Ministerul Administraţiei şi Internelor / Monitorul Oficial nr. 360 din 28 mai 2007

Data intrării în vigoare: 27 Iunie 2007

ART. 2
(1) Metodologia se aplică la:
a) elaborarea şi/sau adoptarea de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale a metodelor şi procedurilor pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, specifice domeniilor de competenţă ale organelor respective;
b) asigurarea, de către administratorii operatorilor economici şi conducătorii de instituţii, a identificării şi evaluării riscurilor de incendiu din unităţile proprii, în corelare cu natura şi cu nivelul riscurilor;
c) stabilirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor în cazul intervenţiilor efectuate la construcţiile existente, când în mod justificat nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale reglementărilor în vigoare privind cerinţa esenţială "securitate la incendiu";
d) validarea scenariilor de securitate la incendiu;
e) expertizarea construcţiilor existente.

ART. 4
(1) Managementul riscurilor de incendiu presupune următoarele etape:
a) stabilirea sistemului sau procesului supus evaluării;
b) stabilirea nivelului de acceptabilitate a riscului;
c) alegerea metodei şi a instrumentelor de lucru;
d) identificarea pericolelor de incendiu;
e) identificarea riscurilor;
f) estimarea şi cuantificarea riscului;
g) evaluarea riscului;
h) controlul riscului;
i) monitorizarea riscului;
j) documentaţia rezultată .

ART. 8
(1) Nivelul de acceptabilitate a riscului de incendiu sau riscul de incendiu acceptat se stabileşte, după caz, pe baza experienţei anterioare sau a raţionamentelor previzionale, de către:
a) autorităţile abilitate să elaboreze şi să emită reglementări tehnice în domeniul apărării împotriva incendiilor;
b) administratorul şi/sau conducătorul instituţiei, prin strategia de apărare împotriva incendiilor adoptată în interiorul unităţii sale;
c) societăţile de asigurare/reasigurare.
(2) Criteriile de acceptabilitate au forme variate, cum ar fi valori cantitative, valori comparative sau alte tipuri de valori agreate, care depind de factorii menţionaţi la alin. (1), de sistemul/procesul analizat şi de metoda aleasă pentru analiza riscului, ţinându-se cont de:
a) reglementările prescriptive;
b) reglementările bazate pe conceptul de performanţă;
c) standarde şi ghiduri.

ART. 9
(1) În raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluării, care pot fi de proiectare, execuţie, exploatare sau postutilizare şi de funcţiile acestuia, după caz, civilă, de producţie, mixtă, se utilizează următoarele tehnici, procedee şi metode, denumite în continuare metode:
a) calitative;
b) matematice - cantitative, semicantitative;
c) analitice;
d) grafice;
e) combinate.
(2) Categoriile de metode de evaluare a riscului de incendiu sunt prevăzute în anexa nr. 2 .

ART. 13
Identificarea pericolelor de incendiu reprezintă procesul de apreciere şi stabilire a factorilor care pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu:
a) clasele de reacţie la foc ale materialelor şi elementelor de construcţii;
b) proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, natura procesului tehnologic şi densitatea sarcinii termice;
c) sursele potenţiale de aprindere existente;
d) condiţiile preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea şi producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.

ART. 17
Identificarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de estimare şi cuantificare a riscului asociat unui sistem/proces, determinat pe baza probabilităţii de producere a incendiului şi a consecinţelor evenimentului respectiv.
ART. 18
Probabilitatea de producere a incendiului se bazează pe date statistice privind incendiile sau pe modele matematice, în cazurile în care statistica nu dispune de date suficiente.
ART. 19
Probabilitatea de producere a consecinţelor este bazată pe analiza probabilistică şi pe modele deterministe privind dezvoltarea incendiului, propagarea efluenţilor incendiului, evaluarea evacuării utilizatorilor şi altele asemenea.

ART. 23
În absenţa unor bănci de date, probabilitatea de producere a incendiilor se poate exprima printr-o estimare calitativă.

ART. 24
Evaluarea estimativă cumulată a efectelor agenţilor care pot interveni în caz de incendiu asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor, precum şi asupra factorilor de mediu se exprimă prin niveluri de gravitate.

ART. 28
(1) Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de comparare a riscului de incendiu identificat cu un nivel limită prestabilit, denumit în continuare risc de incendiu acceptat.

ART. 31
În situaţiile în care riscul de incendiu existent depăşeşte limitele de acceptabilitate stabilite, este obligatorie reducerea acestuia prin diminuarea probabilităţii de iniţiere a incendiului şi/sau a nivelului de gravitate a consecinţelor, prin măsuri de prevenire, respectiv prin măsuri de protecţie, care au ca scop limitarea, localizarea şi lichidarea incendiului, precum şi limitarea şi/sau înlăturarea consecinţelor acestuia. Modelul grafic privind încadrarea riscului de incendiu în domeniul acceptabil este prevăzut în anexa nr. 5 la prezenta metodologie.

ART. 34
Implementarea măsurilor de control al riscurilor de incendiu se realizează, după caz, prin:
a) asigurarea unei examinări sistematice şi calificate a factorilor determinanţi de risc;
b) stabilirea şi elaborarea responsabilităţilor, sarcinilor, regulilor, instrucţiunilor şi măsurilor privind apărarea împotriva incendiilor şi aducerea acestora la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi a persoanelor interesate;
c) stabilirea persoanelor cu atribuţii privind punerea în aplicare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
d) asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, a personalului necesar intervenţiei şi a condiţiilor pentru pregătirea acestuia;
e) reluarea etapelor de identificare şi evaluare a riscului de incendiu la schimbarea condiţiilor preliminate;
f) actualizarea permanentă a listei cu substanţele periculoase utilizate în activitatea de producţie.

ART. 37
Persoanele fizice şi persoanele juridice care desfăşoară activităţi de examinare a sistemelor constructive în vederea identificării, evaluării şi controlului riscurilor de incendiu trebuie să fie autorizate de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

.........................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.

ARSON - Ordin nr. 234/2010

ORDIN nr. 234 din 18 octombrie 2010

pentru aprobarea Procedurii de determinare a riscului de arson

EMITENT: Ministerul Administrației și Internelor / Monitorul Oficial nr.719 din 28 oct. 2010

Data intrării în vigoare: 28 Octombrie 2010

ART. 3

Prin arson, în sensul prezentei proceduri, se înţelege un incendiu provocat printr-o acţiune intenţionată, în scopul de a distruge.

ART. 4

Determinarea riscului de arson presupune parcurgerea a 3 etape:

a) etapa I - identificarea şi evaluarea pericolului de arson;

b) etapa a II-a - stabilirea nivelului de protecţie împotriva arsonului;

c) etapa a III-a - compararea riscului calculat cu nivelul-limită acceptabil.

ART. 5

intentie securitate paza primejdie evaluare risc gravitate foc 234 2010 2019 pompier stingere pericol

(1) Identificarea pericolului de arson reprezintă procesul de determinare a factorilor care ar putea genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu intenţionat.

ART. 6

(1) Evaluarea pericolului de arson reprezintă procesul de estimare şi cuantificare a pericolului, determinat pe baza probabilităţii de producere a incendiului intenţionat şi a consecinţelor evenimentului respectiv

În vederea stabilirii nivelului de protecţie împotriva arsonului se desfăşoară următoarele activităţi:

a) identificarea măsurilor de protecţie îndeplinite şi a punctajului pentru fiecare măsură îndeplinită conform tabelului nr. 3;

b) însumarea punctajului obţinut pentru fiecare măsură îndeplinită;

c) stabilirea nivelului de protecţie împotriva arsonului, prin compararea punctajului total obţinut cu datele din tabelul nr. 4.

ART. 8

(1) Nivelul-limită acceptabil este atins atunci când nivelul de pericol calculat R(îi) < 20 şi nivelul de protecţie P(îi)> 31.

ART. 10

După îndeplinirea de către sistemul evaluat a măsurilor de protecţie suplimentare propuse de evaluator se reiau activităţile prevăzute la art. 4 până la atingerea nivelului-limită acceptabil.

┌───────────────────────────────────────────────────────┬─────────┬──────────┐

│ Factori care stau la baza evaluării arsonului │ Număr │ Puncte │

├────┬──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼──────────┤

│ │Pagube în vecinătate/la operator economic/la │ │ │

│ │instituţie publică │ │ │

│ ├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼──────────┤

│ 1. │- cauzate probabil de arson │ │ 5 │

│ │- cauzate în mod cert de arson │ │ 10 │

├────┼──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼──────────┤

│ │Au existat incendii inexplicabile în ultimii 5 ani│ │ │

│ 2. │(incendii mici care au fost descoperite şi stinse │ ≤ 2 │ 5 │

│ │imediat) │ │ │

│ │ │ > 2 │ 10 │

│ │Au avut loc spargeri în ultimii 5 ani │ ≤ 2 │ 10 │

│ 3. ├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼──────────┤

│ │ │ > 2 │ 20 │

│ │Există o stare de tensiune │ │ 5 │

│ │- sunt concedieri/vor fi concedieri │ │ 8 │

│ 4. ├──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼──────────┤

│ │- a scăzut productivitatea ca urmare a moralului │ │ 5 │

│ │scăzut al salariaţilor │ │ │

│ │- dispute privind condiţiile de lucru │ │ 5 │

│ 5. │Activitatea este sezonieră │ │ 2 │

│ 6. │Acces posibil pentru publicul larg │ │ 5 │

│ 7. │Clădirea este situată într-o zonă izolată │ │ 5 │

│ 8. │Clădirea este situată într-o zonă urbană cu │ │ 10 │

│ │probleme │ │ │

│ 9. │Amplasarea este într-o zonă unde se adună mulţimi │ │ 5 │

│ │de oameni (de exemplu: un stadion de fotbal, │ │ │

│ │şcoală, spaţii care pot atrage un număr mare de │ │ │

│ │tineri) │ │ │

├────┴──────────────────────────────────────────────────┼─────────┼──────────┤

│Total puncte │ │ │

└───────────────────────────────────────────────────────┴─────────┴──────────┘

Calculul nivelului de pericol de arson [R(îi)]

┌──────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐

│ Puncte │ R(îi) │

├──────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤

│ până la 5 puncte │ normal │

│ până la 10 puncte │ pericol scăzut │

│ până la 20 de puncte │ pericol mediu │

│ până la 40 de puncte │ pericol ridicat │

│ 40 de puncte │ pericol foarte mare │

└──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘

Măsurile de protecţie împotriva arsonului şi punctajul aferent

┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────┐

│ Măsurile de protecţie împotriva arsonului │Puncte│

├────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤

│ 1. │Zona de pază şi supraveghere │ │

├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤

│ │Pază permanentă a zonei externe şi interne de către cel puţin │ │

│ │două persoane care sunt în legătură prin sistem radio şi │ │

│ │efectuează patrule regulate monitorizate printr-un sistem de │ 30 │

│ │pontare. Patrulele sunt supravegheate continuu (de exemplu: │ │

│ │recepţie, centru de control, monitorizare etc.) │ │

│ ├────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤

│ │Supravegherea în afara orelor de lucru, dar numai cu alte │ 20 │

│ │cerinţe decât mai sus │ │

│ │Controlul accesului tuturor angajaţilor, vizitatorilor, │ 10 │

│ │furnizorilor, însoţirea vizitatorilor │ │

│ │Supravegherea continuă a intrărilor de paznici/portari, │ │

│ │controlori acces, personal de pază propriu, potrivit legii, etc.│ │

│ │şi/sau prin camere de televiziune cu circuit închis (CCTV); │ 10 │

│ │monitoare video sub observaţie într-un dispecerat, uşi şi porţi │ │

│ │controlabile de la un punct central │ │

│ 2. │Măsuri împotriva efracţiei │ │

│2.1.│Măsuri structurale │ │

│ │Îngrădirea întregii zone cu bariere/porţi de protecţie │ 12 │

│ │Protecţie cu uşi şi ferestre de înaltă securitate. Proceduri de │ 10 │

│ │păstrare în siguranţă a cheilor │ │

│ │Faţadă de zidărie sau material asemănător cu o înălţime deasupra│ 3 │

│ │terenului de cel puţin 2 m │ │

│ │Iluminare adecvată a faţadelor şi părţilor sensibile ale zonei │ 5 │

│2.2.│Măsuri tehnice │ │

│ │Instalaţii/sisteme de alarmare împotriva efracţiei avizate, │ │

│ │potrivit legii, cu transmiterea alarmei într-o incintă ocupată │ │

│ │permanent (de exemplu: recepţie, dispecerat) │ 18 │

│ │Supravegherea clădirilor vulnerabile (ferestre, uşi, luminatoare│ │

│ │etc.) │ │

│ │Supraveghere internă (detectoare) │ 7 │

│ │Supraveghere exterioară (sistem de supraveghere la gard, │ 10 │

│ │monitorizare la distanţă, detector activat CCTV etc.) │ │

│ 3. │Măsuri de securitate la incendiu │ │

│3.1.│Măsuri structurale │ │

│ │Construcţii cu rezistenţă la foc corespunzătoare reglementărilor│ 10 │

│ │tehnice │ │

│ │Compartimentare, separări pentru depozite de materiale/substanţe│ 5 │

│ │combustibile şi/sau inflamabile. Amplasare la distanţe de │ │

│ │siguranţă │ │

│3.2.│Măsuri tehnice │ │

│ │Instalaţii de stingere tip sprinkler care protejează întreaga │ 10 │

│ │clădire şi care sunt protejate contra sabotajelor │ │

│ │Sisteme de detecţie, semnalizare şi avertizare a incendiilor │ 10 │

│ │care monitorizează întreaga clădire │ │

│3.3.│Măsuri organizaţionale │ │

│ │Containere de deşeuri din metal şi cu capace. Containerele sunt │ 8 │

│ │protejate împotriva utilizării neautorizate │ │

│ │Depozitele de materiale/substanţe combustibile şi/sau │ 5 │

│ │inflamabile se amplasează la minimum 10 m de clădiri sau în │ │

│ │conformitate cu reglementările în vigoare │ │

│ │Ordine interioară: căi libere între depozite │ 3 │

│ │Treceri şi scări libere de materiale combustibile │ 2 │

│ │Închiderea tuturor uşilor cu rol de protecţie împotriva │ 2 │

│ │incendiilor, după orele de lucru │ │

│ │Închiderea tuturor uşilor cu rol de protecţie împotriva │ 5 │

│ │incendiilor în mod automat la detectarea incendiului │ │

│ │Eliminarea periodică a gunoiului │ 2 │

│ │Echipe de supraveghere în stand-by │ 20 │

│ │Controlul periodic privind măsurile de prevenire a incendiilor, │ 3 │

│ │pe bază de check list şi înlăturarea imediată a neregulilor │ │

│ │Personal instruit pentru a rezolva în mod eficient cazurile de │ 10 │

│ │incendii, în special de alegere corectă şi utilizare a │ │

│ │stingătoarelor │ │

│ │Un plan dinamic de proceduri pentru situaţii de urgenţă (de │ 10 │

│ │exemplu: răspunsul serviciului de pompieri şi comportamentul │ │

│ │angajaţilor) │ │

├────┴────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────┤

│Total puncte │ │

└─────────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────┘

Stabilirea nivelului de protecţie împotriva arsonului [P(îi)]

│ Puncte │ Nivel de protecţie │

│ 0-30 │ scăzut │

│ 31-60 │ satisfăcător │

│ 61-90 │ bun │

│ 90 │ foarte bun │

└──────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────┘
.........................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.

Labels

Wednesday, July 31, 2019

Sunday, July 28, 2019

Thursday, July 25, 2019

Wednesday, July 24, 2019