Regulamentul (UE) 2019/1020 din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011

Obiectivul prezentului regulament este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin consolidarea supravegherii pieței în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii menționate la articolul 2, pentru a garanta că numai produsele conforme care îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea și siguranța, în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, protecția mediului și a securității publice și a oricăror alte interese publice protejate de legislația respectivă, sunt puse la dispoziție pe piața Uniunii.

Prezentul regulament se aplică produselor care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii care figurează în anexa I (denumită în continuare „legislația de armonizare a Uniunii”), în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv în legislația de armonizare a Uniunii, care reglementează în mod mai detaliat aspectele specifice legate de supravegherea pieței și asigurarea aplicării legislației.

Definiții 

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

18. „risc” înseamnă combinația dintre probabilitatea apariției unui pericol de vătămare și gradul de gravitate a respectivei vătămări; 

19. „produs care prezintă un risc” înseamnă un produs care are potențialul de a afecta în mod negativ sănătatea și siguranța persoanelor în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, mediul, siguranța publică și alte interese publice, protejate prin legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, într-o măsură care depășește ceea ce este considerat rezonabil și acceptabil în raport cu scopul preconizat sau în condiții normale sau rezonabil previzibile de utilizare a produsului în cauză, care includ durata de utilizare și, după caz, cerințele privind punerea în funcțiune, instalarea și întreținerea; 

20. „produs care prezintă un risc grav” înseamnă un produs care prezintă un risc pentru care, pe baza unei evaluări a riscurilor și luând în considerare utilizarea normală și previzibilă a produsului, combinația dintre probabilitatea apariției unui pericol de vătămare și gradul de severitate a respectivei vătămări, necesită o intervenție rapidă din partea autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv cazurile în care efectele riscului nu sunt imediate;

Produse care prezintă un risc grav 

(1)Autoritățile de supraveghere a pieței se asigură că produsele care prezintă un risc grav sunt retrase sau rechemate atunci când nu există niciun alt mijloc eficace disponibil pentru a elimina riscul grav, sau că punerea lor la dispoziție pe piață este interzisă. Autoritățile de supraveghere a pieței notifică imediat Comisia cu privire la acest lucru, în conformitate cu articolul 20. 

(2)O decizie conform căreia un produs prezintă sau nu un risc grav se bazează pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor, care ia în considerare natura riscului și probabilitatea producerii acestuia. Posibilitatea de a obține niveluri de siguranță superioare și disponibilitatea altor produse, care prezintă un grad mai redus de risc, nu constituie un temei pentru a considera că un produs prezintă un risc grav.

Suspendarea punerii în liberă circulație 

(1)Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) suspendă punerea în liberă circulație a unui anumit produs în cazul în care, în cursul controalelor în temeiul articolului 25 alineatul (3), se constată că: 

a) produsul nu este însoțit de documentația cerută de dreptul Uniunii care i se aplică sau există îndoieli întemeiate cu privire la autenticitatea, exactitatea sau caracterul complet al acestor documente; 

b) produsul nu este marcat sau etichetat în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil acestuia;

c) produsul poartă un marcaj CE sau un alt marcaj prevăzut în dreptul Uniunii aplicabil acestuia, care a fost aplicat în mod fals sau înșelător; 

d) numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și datele de contact, inclusiv adresa poștală, ale unui operator economic cu sarcini privind produsul care face obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii nu sunt precizate sau nu sunt ușor de identificat în conformitate cu articolul 4 alineatul (4); 

e) din orice alt motiv, atunci când este justificat să creadă că produsul nu respectă dreptul Uniunii aplicabil acestuia sau că produsul prezintă un risc grav pentru sănătate, siguranță, mediu sau orice alt interes public menționat la articolul 1.
..................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.

Schema înștiințării SPSU

Regulamentul delegat (UE) 2019/1342 stabilirea unor clase de performanță în ceea ce privește permeabilitatea la aer pentru luminatoarele din material plastic și din sticlă și trapele de acoperiș

.........................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.

Regulamentele Uniunii Europene

Regulamentele sunt acte juridice definite în articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Acestea au aplicabilitate generală, sunt obligatorii în toate elementele sale și se aplică în toate țările Uniunii Europene (UE).

Obiectivul regulamentului este de a asigura aplicarea uniformă a legislației UE în toate țările UE.

Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale.

Un regulament trebuie respectat pe deplin și este un act juridic obligatoriu pentru:

*instituțiile UE

*țările UE

*persoanele cărora li se adresează

Regulamentul se aplică direct în toate țările UE, imediat ca normă, fără a necesita transpunereea în legislația națională

*Creează drepturi și obligații pentru toate persoanele

*Poate fi utilizat ca referință

Regulamentele delegate

Prin procedura privind actele delegate (articolul 290 din TFUE), Comisia poate adopta regulamente delegate pentru a preciza sau a completa anumite detalii sau aspecte ale unui regulament sau ale unei directive a UE.

Regulamente de aplicare

Prin procedura privind actele de punere în aplicare (articolul 291 din TFUE), Comisia poate fi autorizată să adopte regulamente pentru executarea unui act legislativ care necesită o punere în aplicare uniformă în cadrul UE. Competențele de punere în aplicare ale Comisiei trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

Deciziile reprezintă acte juridice cu caracter obligatoriu, cu aplicare generală sau cu un destinatar specific.

Decizia este obligatorie, deasemenea, în toate elementele sale. Persoanele se pot baza pe o decizie doar în raport cu țara UE căreia i se adresează o astfel de decizie (și nu în raport cu o altă persoană terță).

Decizia poate fi un act legislativ sau nelegislativ. Deciziile nelegislative pot să ia și forma unor acte delegate și de punere în aplicare.

Schema înștiințării comitetului local al celulei de urgență

Înştiinţarea este activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie.
Avertizarea este activitatea de aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre.
Prealarmarea reprezintă transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian.
Alarmarea reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor/semnalelor de alarmare a populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian.

Înștiințare, Alarmare și Semnale în situații de urgență

Definiţii:
Înştiinţarea este activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de protecţie.
Avertizarea este activitatea de aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre. Avertizarea populaţiei se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloacele de avertizare specifice, în baza înştiinţării primite de la structurile abilitate
Prealarmarea reprezintă transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian. Prealarmarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la Statul Major General şi de la structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe armate, pe baza planurilor de cooperare întocmite în acest sens.
Alarmarea reprezintă activitatea de transmitere a mesajelor/semnalelor de alarmare a populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre sau a unui atac aerian.
Alarmarea populaţiei se realizează de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, după caz, prin mijloace specifice pe baza înştiinţării primite de la structurile abilitate. Alarmarea trebuie să fie oportună, autentică, stabilă şi să asigure în bune condiţii prevenirea populaţiei şi salariaţilor. Oportunitatea alarmării asigură prevenirea populaţiei în timp scurt şi se realizează prin mijloace şi sisteme de alarmare care să pot fi acţionate imediat la apariţia pericolului atacurilor din aer sau producerea unor dezastre. Autenticitatea alarmării constă în transmiterea semnalelor destinate prevenirii populaţiei. Stabilitatea alarmării constă în prevenirea populaţiei şi operatorilor economici, se realiozează în orice situaţie creată şi se obţine prin:
*menţinerea mijloacelor de alarmare în permanentă stare de funcţionare;
*folosirea mai multor tipuri de mijloace de alarmare a căror funcţionare să fie asigurată de cel puţin 3 surse energetice diferite (electrică, aer comprimat, abur, carburanţi etc.);
*verificarea periodică a dispozitivelor de acţionare a mijloacelor de alarmare;
*readucerea la starea de funcţionare, în timp scurt, a sistemelor şi mijloacelor de alarmare afectate în urma atacului din aer ;
*intensitatea acustică a semnalelor de alarmare să fie cu cel puţin 6-10 dB mai mare decât zgomotul de fond.
Principii generale:
Înştiinţarea cuprinde: - înştiinţarea despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre;
- înştiinţarea despre pericolul atacului din aer;
- înştiinţarea despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice, convenţionale şi neconvenţionale.
Înştiinţarea se realizează de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă sau de serviciile de urgenţă profesioniste, după caz, pe baza informaţiilor primite de la structurile care monitorizează sursele de risc sau de la populaţie, inclusiv prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă. *Mesajele de înştiinţare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre vizează iminenţa declanşării sau declanşarea unor tipuri de riscuri.
*Mesajele de înştiinţare despre pericolul atacurilor din aer vizează introducerea situaţiilor de alarmă aeriană şi încetarea alarmei şi se emit pe baza informaţiilor primite de la Statul Major al Forţelor Aeriene.
*Mesajele despre utilizarea mijloacelor chimice, biologice, nucleare, radiologice, convenţionale şi neconvenţionale vizează pericolul contaminării, direcţia de deplasare a norului toxic şi se transmit pe baza datelor şi informaţiilor primite de la Statul Major General şi structurile specializate din cadrul categoriilor de forţe ale armatei.

Mesajele de avertizare şi alarmare se transmit, în mod obligatoriu, cu prioritate şi gratuit, prin toate sistemele de telecomunicaţii, posturile şi reţelele de radio şi de televiziune, inclusiv prin satelit şi cablu, care operează pe teritoriul României, la solicitarea preşedinţilor CLSU, conform protocoalelor încheiate în acest sens. În cazul producerii unor dezastre, folosirea mijloacelor de alarmare se realizează cu aprobarea prefectului, primarului localităţii ori a conducătorului instituţiei publice sau a operatorului economic implicat, după caz, ori a împuterniciţilor acestora. Sistemul de înştiinţare, avertizare şi alarmare la localităţi, instituţii publice şi operatori economici se verifică periodic prin executarea de antrenamente şi exerciţii.
Folosirea mijloacelor de alarmare în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate este interzisă.

Alarmarea populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici se realizează prin semnale acustice sau optice, emise cu ajutorul mijloacelor de alarmare, prin comunicări transmise pe posturile de radioteleviziune, iar în cazul existenţei şi prin staţiile de radioficare şi radioamplificare. 
Semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici sunt: alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă aeriană şi încetarea alarmei. 

Durata fiecărui semnal de alarmare este de două minute pentru toate mijloacele de alarmare:
a) Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare cu pauză de 4 secunde între ele.
b) Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare cu pauză de 10 secunde între ele.
c) Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secunde fiecare, cu pauză de 12 secunde între ele.

d) Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 2 minute. 

Alarmarea interioară în incinta operatorilor economici, complexurilor comerciale, sălilor de spectacole, staţii de metrou, etc., cu nivel de zgomot ridicat, se realizează cu mijloace acustice care să producă un nivel sonor mai mare decât zgomotul de fond (peste 10 dB).

Tematica obligatorie pentru pregătirea SPSU

Scop
*însuşirea temeinică de către membrii serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, a prevederilor normative care reglementează activitatea de apărare împotriva incendiilor şi protecţie civilă;
*perfecţionarea continuă a pregătirii de specialitate a echipajelor de intervenţie P.S.I. precum şi a celor specializate, pentru cunoaşterea permanentă a tipurilor de riscuri din cadrul operatorilor economici şi instituţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a regulilor şi măsurilor de intervenţie în situaţii de urgenţă;
*asigurarea cunoaşterii şi întreţinerii în perfectă stare de funcţionare a tehnicii de intervenţie şi a accesoriilor, perfecţionarea membrilor serviciului în mânuirea acestora.
Scop - cunoaşterea şi însuşirea modului de acţiune în vederea asigurării protecţiei cetăţenilor si bunurilor materiale, precum si a limitării si înlăturării urmărilor în cazul producerii unor situaţii de urgenţă.
Organizare
Organizarea pregătirii în domeniul Situaţiilor de Urgenţă Pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă se va realiza pe niveluri de competenţă, structuri funcţionale şi categorii de personal.
a) Şefii serviciilor private pentru situaţii de urgenţă
*Convocare de pregătire semestrială (6 ore), organizată de către ISUJ;
*Instructaj de pregătire semestrial (2-4 ore), organizat de către conducătorii operatorilor economici.
b) Personalul component al serviciilor private pentru situaţii de urgenţă
*O şedinţă teoretic-aplicativă, (2-3 ore), lunar;
*O şedinţă practic-demonstrativă, (1-2 ore), lunar;
Şedinţele de pregătire se vor desfăşura conform planificării făcută de şeful serviciului privat şi aprobată de managerul operatorului economic sau al instituţiei.
c) Pregătirea salariaţilor din instituţii şi operatorii economici se realizează prin instructaje în domeniul situaţiilor de urgenţă, prin antrenamente practice de alarmare, evacuare, adăpostire şi prim ajutor, precum şi prin exerciţii de intervenţie, în funcţie de factorii de risc existenţi şi de tipurile de risc la care sunt expuşi. Categoriile de instructaje, principiile, modalităţile, cerinţele şi condiţiile organizării activităţii de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă sunt stabilite prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.712/2005, modificat şi completat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr.786/2005. Salariaţii vor desfăşura pregătirea pe linie de protecţie civilă concomitent cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi prin participarea la exerciţii de protecţie civilă şi în caz de incendiu. Salariaţii de la operatorii economici/instituţiile publice vor executa anual un exerciţiu/antrenament cu durata de cel puţin 30 min. privind măsurile protecţia şi intervenţie în cazul producerii unor situaţii de urgenţă.
Desfășurare
În baza prevederilor legale, instruirea serviciului se va asigura de către şefii acestora prin expuneri, informări, dezbateri, exerciţii practice, antrenamente şi aplicaţii. Se va urmări ca temele de pregătire să aibă un caracter practic-aplicativ şi se va executa în condiţii cât mai apropiate de realitate.
Personalul serviciilor private pentru situaţii de urgenţă se va pregăti conform tematicii proprii şi a tematicii orientative elaborată de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, antrenamentelor de specialitate, aplicaţii, exerciţii şi concursuri.
Se va pune accent pe cunoaşterea regulilor de comportare la dezastre, folosirea mijloacelor de intervenţe şi de protecţie individuală, cunoaşterea raioanelor de evacuare, a punctelor de adăpostire existente, a modului de amenajare a adăposturilor , a modului de comportare pe timpul ocupării lor, de acordare a primului ajutor medical. Salariaţii din zonele potenţiale de risc se vor pregăti pentru aplicarea la nevoie, a măsurilor specifice riscului la care sunt expuşi.
Asigurarea materială
Pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului de instruire, şedinţele teoretic – aplicative se vor executa în sala de pregătire a serviciului privat, iar exerciţiile şi aplicaţiile la remiza serviciului şi/sau în incinta obiectivului. Înaintea şedinţelor de pregătire, şefii serviciilor vor întocmi planuri conspecte ale temelor de prezentat în luna respectivă.
Obiectivele pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă
a) Obiectivul general
Cunoaşterea caracteristicilor şi formelor de manifestare a riscurilor, realizarea, în timp scurt, în mod organizat şi printr-o concepţie unică, a măsurilor necesare, credibile, realiste şi adecvate de protecţie  în cazul apariţiei situaţiilor de urgenţă, în scopul eliminării sau limitării pierderilor de vieţi omeneşti, valorilor materiale şi protecţia mediului.  Pregătirea in domeniul situaţiilor de urgenţă va urmări ca la toate nivelurile de competenţă, să se pună accent pe organizarea practică a activităţilor propuse si pe iniţierea participanţilor in aplicarea corectă a măsurilor de protecţie care se impun in cel mai scurt timp posibil.
*Măsurile organizatorice si pregătirea au un caracter permanent si se intensifică la instituirea stărilor excepţionale, la declararea mobilizării sau pe timp de război. Răspunderea pentru buna desfăşurare a pregătirii în domeniul situaţiilor de urgenţă la localităţi, instituţii publice si operatorii economici revine conducătorilor acestora (primari, directori si administratori) care vor lua toate măsurile necesare în acest sens.
b) Obiective specifice
*cunoaşterea formelor de manifestare a principalelor tipuri de risc, a măsurilor de protecţie, precum şi a modului de acţiune şi comportare în situaţia producerii lor;
*formarea şi dezvoltarea abilităţilor privind modul de comportare şi modul de acţiune în perioada premergătoare, pe timpul manifestării şi pentru limitarea/înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă;
*salvarea de vieţi omeneşti prin intervenţie operativă şi profesionistă în caz de situaţii de urgenţă;
*diminuarea impactului factorilor distructivi prin asigurarea unui management adecvat de înştiinţare, alarmare şi la nevoie, evacuare  din zonele de risc;
*utilizarea adecvată a resurselor pentru realizarea, întreţinerea şi exploatarea infrastructurilor şi a măsurilor de prevenire, intervenţie şi reabilitare a zonelor afectate;
*întocmirea sau actualizarea documentelor operative şi de conducere potrivit ordinelor şi dispoziţiunilor în vigoare;
*alocarea în bugetul local a fondurilor necesare pentru pregătirea în domeniul situaţiilor de urgenţă;
*pregătirea şi participarea la concursurile profesionale cu serviciile voluntare şi private;
*educaţia preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de protecţie ce trebuie îndeplinite, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă.

Radonul. Ce este ?

Radonul este un gaz natural radioactiv care se găsește în scoarța terestră. Radonul face parte din lanțul de descompunere radioactivă al uraniului.

Este incolor și inodor, dar prezența s-a poate fi determinată, măsurată datorită radioactivității sale. 

Gazul radon este absorbit în interiorul spațiilor din sol. În unele zone, în special în cele cu o cantitate semnificativă de uraniu natural în sol și în roci, se detectează concentrații mari de radon. În completare ca și sursă de radon a fost identificată prezența acestui element în materialele de construcții și în apa potabilă. Acestă situație genereză o expunere la radiații mai mică decât radonul din sol, în general.

Produsele rezultate prin descompunerea radioactivă a acestui element nu sunt gaze, dar ele rămân în suspensie în aer. Inhalarea produselor de descompunere, radiația pe care acestea o emit ne poate deteriora plămânii.

Expunerea la radon crește riscul de cancer pulmonar proporțional cu concentrația de radon din aerul respirat precum și de durata expunerii la radon.

Expunerea la radon la locul de muncă trebuie să fie gestionată de către angajator, întrucât aceasta reprezintă un risc profesional.

Evaluarea concentrației de radon la locurile de muncă

METODOLOGIE din 22 iulie 2019 pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor şi de la locurile de muncă

EMITENT: Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare / Monitorul Oficial nr. 655 din 7 august 2019

Data intrării în vigoare: 07 August 2019

ART. 1
  Prezenta metodologie stabileşte cerinţele pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor şi de la locurile de muncă.
ART. 5
  Pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor şi de la locurile de muncă se utilizează următoarele metode de măsurare:
  a) metoda integrată - metoda integrată se bazează pe următoarele elemente:
  - prelevarea continuă şi pasivă de probe reprezentative de aer atmosferic prin convecţie liberă şi difuzie naturală pe un senzor plasat într-o configuraţie deschisă sau prin difuzie naturală pe un senzor în configuraţie închisă;
  – acumularea simultană a cantităţii fizice măsurabile pe un senzor corespunzător;
  – măsurarea cantităţii fizice acumulate şi convertirea acesteia în concentraţie de activitate a radonului ca valoare medie pe perioada de prelevare;
  b) metoda continuă - metoda măsurării continue a concentraţiei de activitate a radonului se bazează pe prelevarea continuă, in situ, a unui volum de aer filtrat, reprezentativ pentru atmosfera investigată şi detecţia radiaţiilor emise de radon şi de produşii săi de dezintegrare acumulaţi în camera de detecţie. Monitorizarea continuă permite evaluarea modificărilor temporale ale concentraţiei de radon;
  c) metoda instantanee - metoda instantanee se bazează pe prelevarea activă în camera de detecţie şi măsurarea, in situ, a unui volum de aer filtrat anterior şi reprezentativ pentru atmosfera supusă anchetei de la locul de prelevare la un moment dat.
ART. 18
  (1) Pentru situaţia în care, în urma măsurilor de depistare a radonului din interior, cel puţin un rezultat depăşeşte nivelul naţional de referinţă de 300 Bq/mc, se identifică cauzele creşterii valorilor concentraţiei de radon prin măsurile de control definite şi se stabileşte un plan de remediere.
  (2) După implementarea acţiunilor prevăzute în planul de remediere prevăzut la alin. (1) se impune efectuarea măsurărilor de urmărire.
ART. 20
  (1) Criteriile privind clasificarea zonelor de risc de expunere la radon sunt stabilite de către CNCAN pe baza concentraţiei de radon din interior, în corelaţie cu valorile pentru potenţialul de radon şi indicele de risc pentru radon din sol şi datele demografice şi sunt prevăzute în anexa.
  (2) Zonele de prioritate pentru reducerea riscului de expunere la radon se vizualizează pe harta naţională de radon care poate fi accesată pe pagina website a CNCAN la adresa www.cncan.ro. 
ART. 23
  Concentraţia de radon se determină indiferent de zona de prioritate, pentru următoarele:
  a) locuri de muncă din subteran şi parter, cum ar fi: staţii de metrou, centre de relaxare, cariere, mine, grote, peşteri, saline, instalaţii de tratare a apei, extracţii materii prime, ciupercării, depozite, arhive, biblioteci, laboratoare;
  b) clădiri cu acces public;
  c) clădiri publice care găzduiesc un public mai larg decât utilizatorii săi direcţi, cum ar fi primării, prefecturi, sedii de poliţie, unităţi şcolare, creşe, grădiniţe, unităţi sanitare, cluburi sportive, teatre, cinematografe etc.
  ART. 24
  (1) Concentraţia de radon de la locurile de muncă se determină prin măsurări de depistare utilizând un număr de detectori amplasaţi în clădire, stabilit în funcţie de tipul clădirii şi suprafaţa incintelor, cu respectarea cerinţelor de amplasare a detectorilor:

Tip de clădire	Nr .de detectori	Exemplu de locuri de muncă.
Locuri de muncă aflate la parter	1 detector pe zona omogenă de 200 mp maxim	Birouri, clădiri administrative
Locuri de muncă amenajate pe o suprafață de pâna la 1000 mp	1 detector pe zona omogenă 1 detector pe zona 200 mp	Clădiri industriale și ateliere
Locuri de muncă amenajate pe o surafață de la 1000 la 5000 mp	1 detector pe zona omogenă 1 detector pe zona 200 mp	Uzine mari
Locuri de muncă aflate în clădiri cu mai multe etaje	1 detector pe zona omogenă 1 detector pe zona 150 mp 1 detector la etajele superioare de 250 mp / etaj	Unități educaționale / unitățti medicale
Clădiri cu sisteme de ventilație mecanică controlată	1 detector pe zona omogenă 1 detector pe zona 200 mp 1 detector la etajele superioare de 250 mp / etaj	Clădiri de birouri
Locuri de muncă în subteran	1 detector pe zona omogenă 1 detector zona / 50 m galerie	Tunele / mine / saline

 ART. 28
  Pentru locurile de muncă, în cazul în care doza efectivă este mai mică de 1 mSv/an, nu se impune luarea de măsuri de remediere.
  ART. 29
  (1) Locurile de muncă, în care doza efectivă a personalului este mai mare de 1 mSv/an, dar mai mică de 6 mSv/an, se notifică la CNCAN.
  (2) Pentru locurile de muncă prevăzute la alin. (1) se impune monitorizarea concentraţiei de radon şi implementarea măsurilor de protecţie la radiaţii în conformitate cu principiul optimizării.

  Acţiuni de prevenire a pătrunderii radonului în clădirile noi
  *Proiectarea acţiunilor de prevenire se realizează în funcţie de valoarea potenţialului de radon din sol şi a categoriei de risc de radon pentru locul/solul pe care este amplasată clădirea.
  *Plasarea de membrane de izolare între sol şi fundaţia clădirii şi instalarea unui sistem de remediere prin depresurizarea activă în fundaţie
  *Instalarea unui sistem pasiv de ventilaţie
  *Instalarea unui sistem activ de ventilaţie pentru ventilarea mecanică controlată a clădirii sau a subsolului
  *Instalarea de sisteme de automatizare integrate pentru avertizarea creşterii concentraţiei de radon şi declanşarea controlului ventilaţiei
  *Evitarea utilizării materialelor de construcţie care sunt surse de emanaţie de radon
  Acţiuni pentru remedierea clădirilor existente
  *Aerisirea încăperilor şi creşterea ventilaţiei naturale pot avea efecte de remediere dacă valoarea concentraţiei de activitate a radonului măsurată < 400 Bq/mc.
  *Schimbarea destinaţiei încăperilor/camerelor, dacă este posibil.
  *Identificarea surselor de poluare cu radon prin investigaţii suplimentare în cadrul măsurărilor de control şi eliminarea acestora, dacă este posibil.
  *Realizarea unor lucrări de renovare: izolarea punctuală a surselor de poluare cu radon, dacă se identifică în materiale de construcţie specifice (plăci de gresie şi faianţă, blaturi de granit, marmură etc.), astuparea crăpăturilor din fundaţie şi podea şi aplicarea unei soluţii adecvate de remediere, proiectată în funcţie de situaţia specifică de la fiecare clădire; aplicarea soluţiei de remediere, în funcţie de concentraţia de radon în aerul interior şi indicele de risc. .........................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.

Indicatoare de Securitate Sănătate în Muncă

HOTĂRÂRE nr. 971 din 26 iulie 2006 (*actualizată*)

privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă

ART. 6

   (1) Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie să prevadă semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.

  (2) Pentru alegerea semnalizării adecvate, angajatorul trebuie să ia în considerare orice evaluare a riscurilor realizată în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006.

ART. 10

   (1) Lucrătorilor trebuie să li se asigure o instruire corespunzătoare în ceea ce priveşte semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, în special sub forma unor instrucţiuni precise, .

Anexă

2. Modalităţi de semnalizare

2.1. Semnalizare permanentă

2.2. Semnalizarea ocazională

.....................................................................................................................................

Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.

Auditurile realizate în domeniul securității și sănătății în muncă (INCDPM)

Clasificarea auditurilor

1.     În funcție de obiectul auditului:

a)    audit al sistemului de management al S.S.M.:

*preaudit - efectuat înaintea auditului de certificare a sistemului de management al S.S.M.;

*audit de certificare - efectuat de un organism extern, acreditat în vederea certificării sistemului de management al S.S.M. implementat;

*audit de supraveghere - efectuat periodic, după certificarea sistemului de management al S.S.M.

(se recomandă utilizarea acestui tip de audit indiferent de mărimea organizației, mai ales prin prisma obligațiilor ce revin angajatorului prin legea 319/2006)

b)    audit de conformitate cu prevederile legislației în domeniul S.S.M.:

*audit privind conformitatea locurilor de muncă cu cerințele de S.S.M. prevăzute de criteriile in domeniu;

(trebuie avute în vedere inclusiv cerințele altor terțe părți)

*audit privind conformitatea ansamblului organizației cu cerințele de S.S.M.;

*audit privind conformitatea proceselor tehnologice, a echipamentelor tehnice cu cerințele de S.S.M.;

*audit privind conformitatea produselor cu cerințele de S.S.M. prevăzute în standardele de securitate a muncii.

2.     În funcție de domeniul auditului:

a)    audit orizontal - urmărește examinarea fiecărei arii funcționale, fiecare arie este examinată privind conformitatea cu cerințele aplicabile; (cel mai des utilizat)

b)    audit vertical - urmărește verificarea tuturor ariilor funcționale, care sunt implicate într-o anumită problematică;

c)     audit aleator - implică examinarea punctuală a unor aspecte, în funcție de scopul auditului.

3.     În funcție de scopul realizării auditului:

a)    audit intern-  analiza efectuată de management (utilizată în mod special în cazul organizațiilor mici);

b)    audit extern - analiză efetuată de clienții sau  de organizatii de auditare externe.

4.     În funcție de sistemul utilizat:

a)    evaluare calitativă (da/nu);

b)    evaluare cantitativă (matematică).

Metodele comune utilizate pentru realizarea auditului de conformitate:

* Metoda I.N.C.D.P.M.;

* Metoda de autoevaluare a securității și sănătății în muncă în IMM;

* Metoda de expertizare a locurilor de muncă în condiții deosebite

Metoda I.N.C.D.P.M.

1)    Fișele pentru riscuri generale;

2)    Fișele pentru riscuri specifice;

3)    Fișele pentru auditul managementului securității și sănătății în muncă la nivelul intreprinderii.

Cod	Tematică	Cod	Tematică
I	Iluminat	X	Amenajarea locurilor de muncă
II	Zgomot	XI	Amenajarea spațiilor de lucru
III	Vibrații	XII	Incendii și explozii
IV	Ambianță termică	XIII	Electrosecuritate
V	Materiale periculoase	XIV	Riscuri speciale
VI	Ventilație	XV	Circulație, riscuri orizontale și verticale
VII	Echipamente tehnice	XVI	Protecția colectivă și individuală
VIII	Manipularea sarcinilor	XVII	Organizarea primului ajutor
IX	Terminale cu ecran

Fișa de sinteză a neconformităților

Cod	Denumire	Nivel securitate [%]	Cod	Neconformitatea constatată	Măsuri propuse pentru eliminarea neconformităților	Categorii de prioritate
						A	B	C	D
0	1	2	3	4	5	6	7	8	9
I	Iluminat
II	Zgomot
III	Vibrații
XVII	Organizarea primului ajutor

încadrarea nivelului de securitate:

       91 - 100 %:            Excelent - E;

       81 - 90 %:              Foarte bun - FB;

       71 - 80 %:              Bun - B;

       61 - 70 %:              Mediu - Me;

       51 - 60 %:              Mic - Mi;

       sub 50 %:              Nesatisfăcător - N.

Cod	Denumire	Cod	Măsura propusă	Termen calendaristic	Cine răspunde	Costuri estimative	Observații
0	1	2	3	4	5	6	7
I	Iluminat
II	Zgomot
III	Vibrații
XVII	Organizarea primului ajutor