Auditarea securității și sănătății în
muncă reprezintă examinarea sistematică prin care se determină dacă activitățile
și rezultatele aferente satisfac dispozițiile planificate, dacă aceste dispoziții
sunt implementate efectiv și sunt adecvate pentru realizarea politicii și a
obiectivelor organizației. Scopul principal al auditului SSM este de a evalua
neconformitățile în raport cu
reglementările în vigoare din domeniu și de a concepe acțiunile corective necesare pentru eliminarea acestor neconformități.
Dovezile auditului sunt constituite
din totalitatea informațiilor obținute prin interviuri, examinarea documentelor
(înregistrarilor) și examinarea conformității activităților și a condițiilor cu prevederile reglementărilor
în domeniul SSM. Dovezile auditului
trebuie să fie corecte, să poată fi verificate și să fie relevante pentru criteriile auditului.
Criteriile auditului sunt formate de totalitatea prevederilor legale, standardelor și a cerințelor
specifice unității, față de care auditorul compară dovezile de audit colectate, privind obiectivul auditat. Criteriile de audit sunt identificate înainte de începerea auditului și sunt
selectate în funcție de tipul de audit și de scopul efectuării auditului.
Prin evaluarea conformității se determină:
* gradul în care criteriile auditului sunt efectiv
implementate, exprimat prin nivelul de securitate, indicator convențional ce
exprimă global starea de securitate a muncii la un sistem de muncă;
* eventualele neconformități față de criteriile auditului și
măsurile corective / preventive care trebuie luate pentru eliminarea acestor
neconfomități.
Pentru a se asigura un nivel de securitate și sănătate în
muncă corespunzător, este necesară
aplicarea unor metode de diagnosticare a situației sistemului de muncă format din: executant -
sarcina de muncă - mijloace de producție - mediu de muncă, sub aspectul securității muncii, ceea ce implica pentru persoanele
care efectuează auditul necesitatea de a
poseda cunoștințe și informații despre:
- pericolele și riscurile existente,
modul lor de apariție;
- materialele, echipamentele și
tehnologiile utilizate în muncă;
- procedurile și organizarea muncii,
precum și interacțiunile lor cu materialele și echipamentele tehnice utilizate;
- natura, probabilitatea, frecvența și
durata de expunere la pericole;
- relația dintre expunerea la pericol și
efectele sale;
- reglementările legale din domeniul
securității și sănătății în muncă.
Auditarea de conformitate a locurilor de muncă
1) instrumente utilizate:
fișe
pentru riscuri generale și fișe pentru riscuri specifice
Cod
fișă
|
Tematică
|
Cod
fișă
|
Tematică
|
I
|
Iluminat
|
X
|
Amenajarea
locurilor de muncă
|
II
|
Zgomot
|
XI
|
Amenajarea
spațiilor de lucru (clădirilor)
|
III
|
Vibrații
|
XII
|
Incendii
și explozii
|
IV
|
Ambianța
termică
|
XIII
|
Electrosecuritate
|
V
|
Materiale
periculoase
|
XIV
|
Riscuri
speciale
|
VI
|
Ventilație
|
XV
|
Circulatie, riscuri orizontale și verticale
|
VII
|
Echipamente
tehnice
|
XVI
|
Protecția
colectivă și individuală
|
VIII
|
Manipularea
sarcinilor
|
XVII
|
Organizarea
primului ajutor
|
IX
|
Terminale
cu ecran
|
2) structura fișelor:
o Prezentare sintetică
a factorilor de risc;
o Serie de indicatori
sub forma de întrebări, care permit evaluarea diferițelor aspecte
care
caracterizează factorul de risc;
o Informații calitative și cantitative privind
posibilitatea de a minimiza efectele factorilor de risc.
o Fișele sunt concepute sub forma de check-list-uri (liste de verificare) și sunt
formate dintr-un număr de indicatori (întrebări) care se referă la diferite
aspecte ale riscului analizat sau modul în care sunt respectate prevederile din
legislație cu privire la acest risc. Toate fișele din cadrul metodei au aceeași
structura și cuprind următoarele informații:
- codul indicatorului, format din numarul fișei și numărul
de ordine al
indicatorului în cadrul fișei:
- textul indicatorului;
- modalitatea de verificare a indicatorului respectiv;
- punctajul maxim care poate
fi acordat indicatorului;
- punctajul acordat.
o Pentru fiecare indicator se menționează și modalitațile
prin care pot fi culese informațiile pe baza cărora să se facă aprecierea
indicatorului respectiv:
D – prin analiza documentelor relevante;
I – prin interviuri cu angajații care desfășoară
activitatea la care se referă indicatorul analizat și cu cei care au
responsabilități privind aceasta activitate, de la toate nivelurile;
O – prin observare directă de către echipa de
auditori a activității desfălurate.
o Deoarece nu toți indicatorii au aceeași importanță din
punct de vedere al gravității sau frecvenței accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor
profesionale care pot să apară în cazul nerespectării lor, punctajul maxim care
poate fi acordat unui indicator a fost stabilit în mod diferențiat, astfel:
5 puncte pentru indicatorii mai puțin importanți;
10 puncte pentru indicatorii de importanță medie;
15 puncte pentru indicatorii importanți;
20 puncte pentru indicatorii foarte importanți.
o Punctajul maxim se acordă în cazul în care cerințele din
legislație la care face referire indicatorul analizat sunt implementate și
respectate în totalitate. Pentru o indeplinire partială a acestor cerințe,
punctajul acordat se reduce în mod gradat, până la acordarea a 0 puncte, în
cazul în care aceste cerințe sunt total nesatisfăcute în cadrul obiectivului
auditat.
o În cazul în care în cadrul unei fișe analizate exista
indicatori care nu au relevanță, tinând seama de condițiile specifice
obiectivului auditat, la rubrica prevazută pentru inscrierea punctajului
acordat se va face precizarea “Neaplicabil”.
3) mod de lucru:
o
constatările auditului se înregistrează prin completarea și
cuantificarea răspunsurilor la indicatorii din fiecare fișă, obținute prin
interviuri cu angajații de la locul de muncă analizat, prin
observarea directă a locului de muncă sau prin analiza documentelor corespunzătoare;
o
sistemul de notare:
-pentru fiecare indicator auditorul poate acorda 0 - 5
puncte, în funcție de situația găsită la locul de muncă analizat;
- punctajul acordat se ponderează în funcție de importanța
fiecărui indicator din punct de vedere al gravității sau frecvenței
accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale, care pot să apară în
cazul nerespectării lor; coeficienții de ponderare prestabiliți au valori
cuprinse între 0,5 și 2,0; în cazul în care există indicatori care nu au
relevanță, tinând seama de condițiile specifice de la locul de muncă, aceștia
vor fi apreciați prin „Nu este cazul”, fără a fi acordat nici un punctaj;
- punctajul obținut PO este reprezentat de suma produselor
dintre punctajul acordat Pi și coeficientul de ponderare Ci, pentru fiecare
indicator i:
- punctajul maxim posibil PM se obține în ipoteza în care fiecărui
indicator aplicabil i s-ar fi acordat punctajul maxim (5 puncte):
- la calculul PO și PM nu se iau în considerare indicatorii
care nu au relevanță și care au fost apreciați cu „Nu este cazul”;
- nivelul de securitate NS se obține ca raport între
punctajul obținut PO și punctajul maxim posibil PM și se exprima în procente:
4) încadrarea nivelului de
securitate:
91 - 100 %: Excelent - E;
81 - 90 %: Foarte bun - FB;
71 - 80 %: Bun - B;
61 - 70 %: Mediu
- Me;
51 - 60 %: Mic
- Mi;
sub 50 %: Nesatisfăcător - N.
5) documente rezultate:
o
fișa de sinteză a neconformităților
Prin evaluarea dovezilor auditului în raport
cu criteriile de audit se generează constatările auditului, care cuprind două
categorii de rezultate:
o identificarea eventualelor observații și/sau
neconformități în raport cu criteriile de audit și identificarea măsurilor
corective/preventive;
o determinarea nivelului de securitate al
obiectivului auditat.
Observațiile și neconformitățile identificate
pentru fiecare obiectiv auditat (loc de muncă) sunt înregistrate în raportul de
acțiuni corective/preventive, parte componentă a documentelor auditului.
Indicatorii
carora li s-au acordat 0, 1 sau 2 puncte sunt considerați neconformități în
raport cu prevederile legale și se transferă în Fișa de sinteză a neconformităților