Metoda de audit - auditului de conformitate a locurilor de muncă.

Auditarea securității și sănătății în muncă reprezintă examinarea sistematică prin care se determină dacă activitățile și rezultatele aferente satisfac dispozițiile planificate, dacă aceste dispoziții sunt implementate efectiv și sunt adecvate pentru realizarea politicii și a obiectivelor organizației. Scopul principal al auditului SSM este de a evalua neconformitățile în raport cu reglementările în vigoare din domeniu și de a concepe acțiunile corective necesare pentru eliminarea acestor neconformități.

      Dovezile auditului sunt constituite din totalitatea informațiilor obținute prin interviuri, examinarea documentelor (înregistrarilor) și examinarea conformității activităților și a condițiilor cu prevederile reglementărilor în domeniul SSM. Dovezile auditului trebuie să fie corecte, să poată fi verificate și să fie relevante pentru criteriile auditului.

Criteriile auditului sunt formate de totalitatea prevederilor legale, standardelor și a cerințelor specifice unității, față de care auditorul compară dovezile de audit colectate, privind obiectivul auditat. Criteriile de audit sunt identificate înainte de începerea auditului și sunt selectate în funcție de tipul de audit și de scopul efectuării auditului.

Prin evaluarea conformității se determină:

* gradul în care criteriile auditului sunt efectiv implementate, exprimat prin nivelul de securitate, indicator convențional ce exprimă global starea de securitate a muncii la un sistem de muncă;

* eventualele neconformități față de criteriile auditului și măsurile corective / preventive care trebuie luate pentru eliminarea acestor neconfomități.

Pentru a se asigura un nivel de securitate și sănătate în muncă corespunzător, este necesară aplicarea unor metode de diagnosticare a situației sistemului de muncă format din: executant - sarcina de muncă - mijloace de producție - mediu de muncă, sub aspectul securității muncii, ceea ce implica pentru persoanele care efectuează auditul necesitatea de a poseda cunoștințe și informații despre:

• pericolele și riscurile existente, modul lor de apariție;
• materialele, echipamentele și tehnologiile utilizate în muncă;
• procedurile și organizarea muncii, precum și interacțiunile lor cu materialele și echipamentele tehnice utilizate;
• natura, probabilitatea, frecvența și durata de expunere la pericole;
• relația dintre expunerea la pericol și efectele sale;
• reglementările legale din domeniul securității și sănătății în muncă.

Auditarea de conformitate a locurilor de muncă

   1) instrumente utilizate: 

fișe pentru riscuri generale și fișe pentru riscuri specifice

Cod fișă	Tematică	Cod fișă	Tematică
I	Iluminat	X	Amenajarea locurilor de muncă
II	Zgomot	XI	Amenajarea spațiilor de lucru (clădirilor)
III	Vibrații	XII	Incendii și explozii
IV	Ambianța termică	XIII	Electrosecuritate
V	Materiale periculoase	XIV	Riscuri speciale
VI	Ventilație	XV	Circulatie, riscuri orizontale și verticale
VII	Echipamente tehnice	XVI	Protecția colectivă și individuală
VIII	Manipularea sarcinilor	XVII	Organizarea primului ajutor
IX	Terminale cu ecran

2) structura fișelor:

o Prezentare sintetică a factorilor de risc;

o Serie de indicatori sub forma de întrebări, care permit evaluarea diferițelor aspecte

care caracterizează factorul de risc;

o Informații calitative și cantitative privind posibilitatea de a minimiza efectele factorilor de risc.

o Fișele sunt concepute sub forma de check-list-uri (liste de verificare) și sunt formate dintr-un număr de indicatori (întrebări) care se referă la diferite aspecte ale riscului analizat sau modul în care sunt respectate prevederile din legislație cu privire la acest risc. Toate fișele din cadrul metodei au aceeași structura și cuprind următoarele informații:

- codul indicatorului, format din numarul fișei și numărul de ordine al

indicatorului în cadrul fișei:

- textul indicatorului;

- modalitatea de verificare a indicatorului respectiv;

- punctajul maxim care poate fi acordat indicatorului;

- punctajul acordat.

o Pentru fiecare indicator se menționează și modalitațile prin care pot fi culese informațiile pe baza cărora să se facă aprecierea indicatorului respectiv:

D – prin analiza documentelor relevante;

I – prin interviuri cu angajații care desfășoară activitatea la care se referă indicatorul analizat și cu cei care au responsabilități privind aceasta activitate, de la toate nivelurile;

O – prin observare directă de către echipa de auditori a activității desfălurate.

o   Deoarece nu toți indicatorii au aceeași importanță din punct de vedere al gravității sau frecvenței accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale care pot să apară în cazul nerespectării lor, punctajul maxim care poate fi acordat unui indicator a fost stabilit în mod diferențiat, astfel:

5 puncte pentru indicatorii mai puțin importanți;

10 puncte pentru indicatorii de importanță medie;

15 puncte pentru indicatorii importanți;

20 puncte pentru indicatorii foarte importanți.

o   Punctajul maxim se acordă în cazul în care cerințele din legislație la care face referire indicatorul analizat sunt implementate și respectate în totalitate. Pentru o indeplinire partială a acestor cerințe, punctajul acordat se reduce în mod gradat, până la acordarea a 0 puncte, în cazul în care aceste cerințe sunt total nesatisfăcute în cadrul obiectivului auditat.

o   În cazul în care în cadrul unei fișe analizate exista indicatori care nu au relevanță, tinând seama de condițiile specifice obiectivului auditat, la rubrica prevazută pentru inscrierea punctajului acordat se va face precizarea “Neaplicabil”.

3) mod de lucru:

o   constatările auditului se înregistrează prin completarea și cuantificarea răspunsurilor la indicatorii din fiecare fișă, obținute prin interviuri cu angajații de la locul de muncă analizat, prin observarea directă a locului de muncă sau prin analiza documentelor corespunzătoare;

o   sistemul de notare:

-pentru fiecare indicator auditorul poate acorda 0 - 5 puncte, în funcție de situația găsită la locul de muncă analizat;

- punctajul acordat se ponderează în funcție de importanța fiecărui indicator din punct de vedere al gravității sau frecvenței accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale, care pot să apară în cazul nerespectării lor; coeficienții de ponderare prestabiliți au valori cuprinse între 0,5 și 2,0; în cazul în care există indicatori care nu au relevanță, tinând seama de condițiile specifice de la locul de muncă, aceștia vor fi apreciați prin „Nu este cazul”, fără a fi acordat nici un punctaj;

- punctajul obținut PO este reprezentat de suma produselor dintre punctajul acordat Pi și coeficientul de ponderare Ci, pentru fiecare indicator i:

- punctajul maxim posibil PM se obține în ipoteza în care fiecărui indicator aplicabil i s-ar fi acordat punctajul maxim (5 puncte):

- la calculul PO și PM nu se iau în considerare indicatorii care nu au relevanță și care au fost apreciați cu „Nu este cazul”;

- nivelul de securitate NS se obține ca raport între punctajul obținut PO și punctajul maxim posibil PM și se exprima în procente:

4) încadrarea nivelului de securitate:

 91 - 100 %:                    Excelent - E;

81 - 90 %:                       Foarte bun - FB;

71 - 80 %:                       Bun - B;

61 - 70 %:                       Mediu - Me;

51 - 60 %:                       Mic - Mi;

sub 50 %:                       Nesatisfăcător - N. 

5) documente rezultate:

o   fișa de sinteză a neconformităților

Prin evaluarea dovezilor auditului în raport cu criteriile de audit se generează constatările auditului, care cuprind două categorii de rezultate:

o   identificarea eventualelor observații și/sau neconformități în raport cu criteriile de audit și identificarea măsurilor corective/preventive;

o   determinarea nivelului de securitate al obiectivului auditat.

Observațiile și neconformitățile identificate pentru fiecare obiectiv auditat (loc de muncă) sunt înregistrate în raportul de acțiuni corective/preventive, parte componentă a documentelor auditului.

Indicatorii carora li s-au acordat 0, 1 sau 2 puncte sunt considerați neconformități în raport cu prevederile legale și se transferă în Fișa de sinteză a neconformităților