Legislația de reglementare a activității și servicilor de Medicina Muncii

Fară a avea pretenția că lista de mai jos este completă, ea dorește să ofere câteva repere pentru a veni în sprijinul celor care în activitatea curentă trebuie să supravegheze sănatatea lucrătorilor și să întocmească diverse documente conexe.

LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 actualizată privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății în muncă a lucrătorilor.

HG 1169/2011 – Modificare la HG 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor.

HOTĂRÂRE nr. 355 din 11/04/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor.

LEGE Nr. 53/2003 din 24 ianuarie 2003 actualizată- Codul muncii. 

HOTĂRÂRE nr. 1425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității şi sănătății în muncă nr. 319/2006. 

HOTĂRÂRE nr. 955 din 8 septembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006.

HOTĂRÂRE nr. 601 din 13 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul securității şi sănătății în muncă.

HOTĂRÂRE nr. 557 din 6 iunie 2007 privind completarea măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității şi sănătății la locul de muncă pentru salariații încadrați în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată şi pentru salariații temporari încadrați la agenți de muncă temporară.

LEGE nr. 418/2004, privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii.

LEGE nr. 48 din 13 martie 2007: modificarea și completarea Legii nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii.

LEGE nr. 46/21.01.2003 - Legea drepturilor pacientului.

Ordonanța UG 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă.

HOTĂRÂRE pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/ 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă.

HOTĂRÂRE nr. 600/2007 din 13/06/2007 privind protecţia tinerilor la locul de muncă.

HOTĂRÂRE nr. 867/2009, privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii.

LEGE nr. 346 din 5 iunie 2002 - actualizată privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

ORDIN nr. 450 din 6 iunie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, cu modificările și completarile ulterioare.

Ordonanța UG nr. 91/2007, Ordonanța de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției sociale.

LEGE nr. 258/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.

HOTĂRÂRE nr. 1091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă.

HOTĂRÂRE nr. 1146 din 30 august 2006 privind cerințele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă.

HOTĂRÂRE nr. 1218 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea cerințelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici.

HOTĂRÂREA nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice.

HOTĂRÂRE nr. 1093 din 16 august 2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.

HOTĂRÂREA nr. 1092 din 16/08/2006 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici în muncă.

HOTĂRÂREA nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerințele minime pentru îmbunătățirea securității și protecția sănătății lucrătorilor care pot fi expuși unui potențial risc datorat atmosferelor explozive.

HOTĂRÂREA nr. 1051/9.08.2006 privind cerinlele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare

HOTĂRÂRE nr. 1048 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă.

HOTĂRÂRE nr. 1028 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare. 

HOTĂRÂREA nr. 493 din 12.04.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot.

HOTĂRÂREA nr. 300 din 2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele temporare sau mobile. 

HOTĂRÂREA nr. 1876 din 22 decembrie 2005 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibrații.

Ordin nr. 706 din 26 septembrie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de radiatiile optice artificiale. 

HOTĂRÂRE nr. 510 din 2 iunie 2010 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de radiaţiile optice artificiale

Ordonanta UG nr. 99 din 29 iunie 2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor încadrate în muncă.

Evaluarea conformității produselor

        Pentru a asigura sănătatea și securitatea utilizatorilor de produse se impune, încă din faza de proiectare, ca produsele comercializate, care sunt utilizate în domeniul industrial și nu numai să respecte anumite condiţii esenţiale. Evaluarea acestora se poate face de fabricant în cazul produselor simple sau de către organisme de certificare de terţă parte, în cazul produselor complexe, conform procedurilor de certificare specificate în fiecare act normativ ce reglementează o categorie de produse.
        Procedurile pentru evaluarea conformităţii depind de gradul de complexitate al produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia.
        Reglementarea tehnică prevede, pentru fiecare categorie de produse din domeniul reglementat, una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii; procedura pentru evaluarea conformităţii este formată din una sau mai multe combinaţii adecvată următoarelor module:
a) modulul A - controlul intern;
b) modulul B - examinarea de tip;
c) modulul C - conformitatea cu tipul;
d) modulul D - asigurarea calităţii producţiei;
e) modulul E - asigurarea calităţii produsului;
f) modulul F - verificarea produsului;
g) modulul G - verificarea unităţii de produs;
h) modulul H - asigurarea totală a calităţii.
         În situaţia în care un produs intră sub incidenţa mai multor reglementări tehnice aplicabile în care se prevede aplicarea marcajului de conformitate, marcajul de conformitate semnifică conformitatea produsului cu toate prevederile aplicabile din aceste reglementări.

Marcajul CE se aplică conform reglementărilor tehnice aplicabile produsului

          Marcajul CE este urmat de numărul de identificare a organismului notificat, în situaţia în care organismul notificat intervine în faza de producţie.

Producătorii sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sigure. Un produs va fi considerat sigur dacă:

1. din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale în absenţa prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului în cauză, el este conform cu reglementările ale statului membru pe teritoriul căruia este comercializat, reglementări stabilite cu respectarea principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă.
2. din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de standarde naţionale neobligatorii relevante,  când este conform cu standarde europene, a căror referinţă este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene. 

Producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit să evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată rezonabilă, previzibilă, atunci când aceste nu sunt imediat perceptibile de către consumator fără un avertisment corespunzător, precum şi să prevină astfel de riscuri .
          In limitele activităţilor, producătorii trebuie să adopte măsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizează, care să permită :

1. informarea utilizatorilor privind riscurile pe care aceste produse le - ar putea prezenta ;
2. întreprinderea unor acţiuni potrivite, inclusive, dacă este necesar pentru a evita aceste riscuri, retragerea de pe piaţă, avertizarea adecvată şi eficientă a consumatorilor, returnarea produsului de la consumatori.

Distribuitorii sunt obligaţi :

1. să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au cunoştinţă sau pe care ar fi trebuit să le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti că sunt neconforme cu aceste cerinţe ;
2. să participe , în limitele activităţii lor, la monitorizarea securităţii produselor introduse pe piaţă, în special prin :

• transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor ;
• păstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor
• colaborarea la acţiunile întreprinse de producători şi de autorităţile competente pentru evitarea riscurilor.

Autoevaluare a Securității și Sănătății în Muncă

Acest sistem de autoevaluare a securităţii și sănătății în muncă este destinat întreprinderilor mici şi mijlocii. Autoevaluarea poate fi făcută de personal intern din aceste societăți și care nu are neapărat o pregatire deosebită în domeniul SSM.
Evaluarea obţinută se raportează la momentul când a fost realizată, reprezentând o imagine de moment a securităţii în muncă din societatea în cauză.
Sistemul de autoevaluare se bazează pe 119 întrebări care acoperă majoritatea aspectelor legate de securitatea şi sănătatea în muncă.
În funcție de dimensiunile ansamblui, pentru concentrări economice mai mari, este nevoie de împărțirea în subdiviziuni ce se vor analiza individual, pentru a evita trunchierea rezultatelor.
În practică modalitatea de realizare a evaluării urmează patru etape.
1. Răspunsul la cele 119 întrebări deschise. Răspunsurile contribuie la identificarea riscurile existente în cazul analizat. Fiecare întrebare presupune o evaluare (acordarea unui punctaj) ţinând seama de situaţia reală din companie, pe o scală de la 0 la 5. Pentru întrebări neaplicabile, după caz, se acorda NA. Deoarece o serie de întrebări (din cele 119) pot fi completate cu câteva întrebări auxiliare pentru acestea se acceptă ca răspuns doar: Da / Nu.
2. Evaluările pentru fiecare din întrebările principale ale sistemului de autoevaluare vor fi  centralizate.
3. Valorile astfel obținute vor fi comparate cu valorile standard.
4. Sistemul permite o evaluare calitativă, prin tabele SWOT «Puncte tari – Puncte slabe», şi o evaluare cantitativă, pe cele patru componente ale sistemului de muncă: Lucrător, Sarcina de muncă, Mediul de muncă şi Mijlocul de muncă.

Evaluarea calitativă

Valoarea identificată în situația analizată pentru o anumită întrebare (în plaja 0 – 5) va fi notată pe scala corespunzătoare; dacă această valoare este în dreapta liniei duble specifice, atunci situația/problema punctuală este considerată ca un «punct tare». În alte condiții situația este considerată ca un «punct slab» şi impune luarea unor măsuri de înlăturare a neconformităților. Rezultatele astfel obținute completează analiza SWOT.

Evaluarea cantitativă se efectuează pe componente prin întrebări specifice:

Operator uman

 1          3          10        12        14        20        34        41        46        67        76

77        84        85        86        89        92        97        101      102      105      109

110      114      115      116      117      119

 Total = 28 de întrebări

 Mijloace de muncă

 6          8          9          22        29        30        33        38        40        45        48

49        50        59        60        61        62        69        71        72        73        74

78        79        80        81        91        96        103      106      112

 Total = 31 de întrebări

 Sarcină de muncă

 2          5          6          7          8          9          19        21        23        24        25

26        27        28        31        32        35        36        39        47        52        58

63        64        65        66        68        70        75        82        83        90        93

94        98        99        100      104      107      108      111      113      118

 Total = 43 de întrebări

 Mediul de muncă

 37        42        43        44        51        53        54        55        56        57        87

88        95

 Total = 13 întrebări

             Se va obține un puncta care se va analiza prin insumare. Se vor genera următoarele rezultate

• Scor între 75 – 100: Foarte bine. Anumite aspecte mai pot fi totuşi îmbunătăţite. Menţineţi‑vă pe acest drum.
• Scor între 50 – 75: Mediu. Trebuie să acordaţi mai multă atenţie acestei componente.
• Scor între 25 – 50: Situaţie critică. Trebuie să aduceţi îmbunătăţiri acestei teme cât mai curând posibil.
• Scor sub 25: Este timpul să acţionaţi. Aveţi foarte multe lucruri de făcut pentru a îmbunătăţi situaţia.

Concursuri SPSU

Modalitatea de așezare a accesorilor pentru desfășurarea probelor de concurs.

Conform regulamentului de desfășurarea concursurilor profesionale ale serviciilor voluntare si private pentru situațiile de urgență modificat şi completat prin OIG 776/I.G. din 18.06.2010.

Art.4 (1) La concursurile profesionale pot participa serviciile voluntare şi

private pentru situaţii de urgenţă, indiferent de categoria de clasificare şi care au

asigurate mijloace materiale şi financiare necesare participării la astfel de manifestări.

Art. 6 Concursurile profesionale ale serviciilor voluntare şi private pentru

situaţii de urgenţă constau în următoarele probe:

a) ştafeta 4x100 m;

b) pista de îndemânare şi viteză;

c) dispozitivul de intervenţie.

Art. 11 În desfăşurarea probelor de concurs, loturile utilizează numai

echipament, materiale şi accesorii omologate, astfel:

a) role de furtun cauciucate cu lungimea minimă de 18 m, cu racorduri complete;

b) costume de protecţie, tip pompier;

c) centuri de siguranţă, căşti de protecţie şi mănuşi tip pompier;

d) ţevi de refulare, din aluminiu, tip „C”;

e) distribuitor B – CBC, fără modificări;

f) tuburi de cauciuc pentru aspiraţie tip „A” (lungime 2 m) şi sorb tip „A”;

g) stingătoare cu pulbere şi CO2, tip P6;

h) platformă din lemn cu dimensiunile de 50 x 50 x 2,5 cm

i) pantofi sport fără crampoane sau cuie;

j) numere de concurs de la 1 – 8 amplasate pe piept şi spatele concurentului, realizate pe material textil de culoare roşie, cu dimensiunile de 20 x 20 cm, numărul de culoare albă cu dimensiunea de 15 cm.

Metoda de audit - auditului de conformitate a locurilor de muncă.

Auditarea securității și sănătății în muncă reprezintă examinarea sistematică prin care se determină dacă activitățile și rezultatele aferente satisfac dispozițiile planificate, dacă aceste dispoziții sunt implementate efectiv și sunt adecvate pentru realizarea politicii și a obiectivelor organizației. Scopul principal al auditului SSM este de a evalua neconformitățile în raport cu reglementările în vigoare din domeniu și de a concepe acțiunile corective necesare pentru eliminarea acestor neconformități.

      Dovezile auditului sunt constituite din totalitatea informațiilor obținute prin interviuri, examinarea documentelor (înregistrarilor) și examinarea conformității activităților și a condițiilor cu prevederile reglementărilor în domeniul SSM. Dovezile auditului trebuie să fie corecte, să poată fi verificate și să fie relevante pentru criteriile auditului.

Criteriile auditului sunt formate de totalitatea prevederilor legale, standardelor și a cerințelor specifice unității, față de care auditorul compară dovezile de audit colectate, privind obiectivul auditat. Criteriile de audit sunt identificate înainte de începerea auditului și sunt selectate în funcție de tipul de audit și de scopul efectuării auditului.

Prin evaluarea conformității se determină:

* gradul în care criteriile auditului sunt efectiv implementate, exprimat prin nivelul de securitate, indicator convențional ce exprimă global starea de securitate a muncii la un sistem de muncă;

* eventualele neconformități față de criteriile auditului și măsurile corective / preventive care trebuie luate pentru eliminarea acestor neconfomități.

Pentru a se asigura un nivel de securitate și sănătate în muncă corespunzător, este necesară aplicarea unor metode de diagnosticare a situației sistemului de muncă format din: executant - sarcina de muncă - mijloace de producție - mediu de muncă, sub aspectul securității muncii, ceea ce implica pentru persoanele care efectuează auditul necesitatea de a poseda cunoștințe și informații despre:

• pericolele și riscurile existente, modul lor de apariție;
• materialele, echipamentele și tehnologiile utilizate în muncă;
• procedurile și organizarea muncii, precum și interacțiunile lor cu materialele și echipamentele tehnice utilizate;
• natura, probabilitatea, frecvența și durata de expunere la pericole;
• relația dintre expunerea la pericol și efectele sale;
• reglementările legale din domeniul securității și sănătății în muncă.

Auditarea de conformitate a locurilor de muncă

   1) instrumente utilizate: 

fișe pentru riscuri generale și fișe pentru riscuri specifice

Cod fișă	Tematică	Cod fișă	Tematică
I	Iluminat	X	Amenajarea locurilor de muncă
II	Zgomot	XI	Amenajarea spațiilor de lucru (clădirilor)
III	Vibrații	XII	Incendii și explozii
IV	Ambianța termică	XIII	Electrosecuritate
V	Materiale periculoase	XIV	Riscuri speciale
VI	Ventilație	XV	Circulatie, riscuri orizontale și verticale
VII	Echipamente tehnice	XVI	Protecția colectivă și individuală
VIII	Manipularea sarcinilor	XVII	Organizarea primului ajutor
IX	Terminale cu ecran

2) structura fișelor:

o Prezentare sintetică a factorilor de risc;

o Serie de indicatori sub forma de întrebări, care permit evaluarea diferițelor aspecte

care caracterizează factorul de risc;

o Informații calitative și cantitative privind posibilitatea de a minimiza efectele factorilor de risc.

o Fișele sunt concepute sub forma de check-list-uri (liste de verificare) și sunt formate dintr-un număr de indicatori (întrebări) care se referă la diferite aspecte ale riscului analizat sau modul în care sunt respectate prevederile din legislație cu privire la acest risc. Toate fișele din cadrul metodei au aceeași structura și cuprind următoarele informații:

- codul indicatorului, format din numarul fișei și numărul de ordine al

indicatorului în cadrul fișei:

- textul indicatorului;

- modalitatea de verificare a indicatorului respectiv;

- punctajul maxim care poate fi acordat indicatorului;

- punctajul acordat.

o Pentru fiecare indicator se menționează și modalitațile prin care pot fi culese informațiile pe baza cărora să se facă aprecierea indicatorului respectiv:

D – prin analiza documentelor relevante;

I – prin interviuri cu angajații care desfășoară activitatea la care se referă indicatorul analizat și cu cei care au responsabilități privind aceasta activitate, de la toate nivelurile;

O – prin observare directă de către echipa de auditori a activității desfălurate.

o   Deoarece nu toți indicatorii au aceeași importanță din punct de vedere al gravității sau frecvenței accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale care pot să apară în cazul nerespectării lor, punctajul maxim care poate fi acordat unui indicator a fost stabilit în mod diferențiat, astfel:

5 puncte pentru indicatorii mai puțin importanți;

10 puncte pentru indicatorii de importanță medie;

15 puncte pentru indicatorii importanți;

20 puncte pentru indicatorii foarte importanți.

o   Punctajul maxim se acordă în cazul în care cerințele din legislație la care face referire indicatorul analizat sunt implementate și respectate în totalitate. Pentru o indeplinire partială a acestor cerințe, punctajul acordat se reduce în mod gradat, până la acordarea a 0 puncte, în cazul în care aceste cerințe sunt total nesatisfăcute în cadrul obiectivului auditat.

o   În cazul în care în cadrul unei fișe analizate exista indicatori care nu au relevanță, tinând seama de condițiile specifice obiectivului auditat, la rubrica prevazută pentru inscrierea punctajului acordat se va face precizarea “Neaplicabil”.

3) mod de lucru:

o   constatările auditului se înregistrează prin completarea și cuantificarea răspunsurilor la indicatorii din fiecare fișă, obținute prin interviuri cu angajații de la locul de muncă analizat, prin observarea directă a locului de muncă sau prin analiza documentelor corespunzătoare;

o   sistemul de notare:

-pentru fiecare indicator auditorul poate acorda 0 - 5 puncte, în funcție de situația găsită la locul de muncă analizat;

- punctajul acordat se ponderează în funcție de importanța fiecărui indicator din punct de vedere al gravității sau frecvenței accidentelor de muncă sau îmbolnăvirilor profesionale, care pot să apară în cazul nerespectării lor; coeficienții de ponderare prestabiliți au valori cuprinse între 0,5 și 2,0; în cazul în care există indicatori care nu au relevanță, tinând seama de condițiile specifice de la locul de muncă, aceștia vor fi apreciați prin „Nu este cazul”, fără a fi acordat nici un punctaj;

- punctajul obținut PO este reprezentat de suma produselor dintre punctajul acordat Pi și coeficientul de ponderare Ci, pentru fiecare indicator i:

- punctajul maxim posibil PM se obține în ipoteza în care fiecărui indicator aplicabil i s-ar fi acordat punctajul maxim (5 puncte):

- la calculul PO și PM nu se iau în considerare indicatorii care nu au relevanță și care au fost apreciați cu „Nu este cazul”;

- nivelul de securitate NS se obține ca raport între punctajul obținut PO și punctajul maxim posibil PM și se exprima în procente:

4) încadrarea nivelului de securitate:

 91 - 100 %:                    Excelent - E;

81 - 90 %:                       Foarte bun - FB;

71 - 80 %:                       Bun - B;

61 - 70 %:                       Mediu - Me;

51 - 60 %:                       Mic - Mi;

sub 50 %:                       Nesatisfăcător - N. 

5) documente rezultate:

o   fișa de sinteză a neconformităților

Prin evaluarea dovezilor auditului în raport cu criteriile de audit se generează constatările auditului, care cuprind două categorii de rezultate:

o   identificarea eventualelor observații și/sau neconformități în raport cu criteriile de audit și identificarea măsurilor corective/preventive;

o   determinarea nivelului de securitate al obiectivului auditat.

Observațiile și neconformitățile identificate pentru fiecare obiectiv auditat (loc de muncă) sunt înregistrate în raportul de acțiuni corective/preventive, parte componentă a documentelor auditului.

Indicatorii carora li s-au acordat 0, 1 sau 2 puncte sunt considerați neconformități în raport cu prevederile legale și se transferă în Fișa de sinteză a neconformităților