Instruirea în domeniul Securității și Sănătății în Muncă, HG 1425/2006 actualizată

HOTĂRÂRE nr. 1.425 din 11 octombrie 2006
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 - actualizată iulie 2019

EMITENT: Guvernul / Monitorul Oficial nr. 882 din 30 octombrie 2006

Data intrării în vigoare: 30 Octombrie 2006

CAP. V
  Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
   ART. 75
  Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
  ART. 76
  (1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.
  (2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.
  ART. 77
  Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:
  a) instruirea introductiv-generală;
  b) instruirea la locul de muncă;
  c) instruirea periodică.

ART. 80^1
  Durata instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru fiecare dintre cele 3 faze prevăzute la art. 77 şi pentru instruirea periodică efectuată suplimentar celei programate prevăzută la art. 98, nu va fi mai mică de 1 oră şi se stabileşte prin programul de instruire-testare elaborat la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 8, datat şi aprobat de către angajator.

ART. 81
  (1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
  (2) Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii.
  (3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
  (4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a ultimei fişe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii.

5) Fişa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data încetării raporturilor de muncă.
  ART. 82
  (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepţia altor participanţi la procesul de muncă, aşa cum sunt definiţi potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, durata instruirii şi reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.
  (2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
   (3) Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12.
  (4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.

ART. 83
  Instruirea introductiv-generală se face:
  a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
  b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
  c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
  d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.

ART. 87
  (1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.
  (3) Persoanelor prevăzute la art. 82 li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.

ART. 89
  (1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste.
  (2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
  (3) Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală.

ART. 91
  (1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă,

ART. 92
  (1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
  (2) Durata instruirii la locul de muncă se stabileşte de către angajator, împreună cu:
  a) conducătorul locului de muncă respectiv; sau
  b) lucrătorul desemnat; sau
  c) serviciul intern de prevenire şi protecţie; sau
  d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.

ART. 96
  (1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
  (2) Intervalul dintre două instruiri periodice şi periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin programul de instruire-testare elaborat la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 8, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru.
  (2^1) Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.
   (3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
  (4) Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.

ART. 98
  Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
  a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
  b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
  c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
  d) la executarea unor lucrări speciale;
  e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
  f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
  g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
  ART. 99
  Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 se stabileşte de către angajator, împreună cu:
  a) conducătorul locului de muncă respectiv; sau
  b) lucrătorul desemnat; sau
  c) serviciul intern de prevenire şi protecţie; sau
  d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.

Zone cu risc ridicat şi specific
  ART. 105
  Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit. k) din lege trebuie să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
  ART. 106
  (1) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu risc ridicat şi specific.
  (2) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.

.........................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ. Alte referințe: Hotărârea nr. 955 din 8 septembrie 2010, Hotărârea  nr. 767 din 19 octombrie 2016, Hotărârea  nr. 1.242 din 14 decembrie 2011.

Instruirea membrilor serviciilor voluntare/private pentru Situații de Urgență

      În cazul salariaților care sunt membrii ai Serviciilor de Urgență instruirea are trei părți distincte. După parcurgerea primelor două etape  : 

       a) instruirea introductiv generală;

       b) instruirea la locul de muncă;

în continuare se va desfășura:

       c) instruirea periodică :

                c1) în domeniul Situațiilor de urgență conform OMAI 75 /2016 respectiv a criteriilor de performanță aprobate.

                c2) în domeniul Securității și Sănatății în Muncă se vor desfășura două sesiuni de instruire:                  - la locul de muncă (periodică), cu instrucțiunile specifice;

                                     - ca membru al Serviciului pentru Situații de Urgență - pentru riscuri specifice.

        Se vor completa:  - fișă individuală pentru instructajul SU;

                                     - fișă individuală pentru instructajul SSM - la locul de muncă;

                                     - fișă individuală pentru instructajul SSM - membru al serviciilor de urgență.

ORDIN nr. 712 din 23 iunie 2005
pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul protecţiei civile**)

EMITENT: Ministerul Administraţiei şi Internelor / Monitorul Oficial nr. 599 din 12 iulie 2005

DISPOZIŢII GENERALE din 23 iunie 2005
privind instruirea salariaţilor în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul protecţiei civile**)

ART. 59
  Prevederile prezentelor dispoziţii generale nu se aplică salariaţilor care au calitatea de membru al serviciilor de urgenţă.

CRITERII DE PERFORMANŢĂ din 27 iunie 2019

privind constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor voluntare şi a serviciilor private pentru situaţii de urgenţă

EMITENT: Ministerul Afacerilor Interne / Monitorul Oficial nr. 533 din 28 iunie 2019

ART. 10

  (1) Pregătirea personalului serviciilor voluntare şi al serviciilor private se realizează prin: programe de pregătire, instruiri, convocări, verificări, exerciţii şi concursuri profesionale, care se cuprind în Planul de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă, întocmit potrivit Structurii-cadru, aprobată prin Ordinul inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 2/2019, publicat pe pagina de internet a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă la secţiunea Legislaţie.

  (2) Coordonarea activităţii de pregătire a personalului serviciilor voluntare şi al serviciilor private se execută de inspectoratele în a căror zonă de competenţă se află acestea.

  (3) Programele de pregătire şi exerciţiile din Planul de pregătire în domeniul situaţiilor de urgenţă prevăzut la alin. (1) se stabilesc în funcţie de tipurile de risc identificate în sectorul de competenţă şi de particularităţile intervenţiei.

  ART. 11

  Serviciile voluntare şi serviciile private deţin, în vederea antrenării personalului, baze de pregătire proprii, dotate cu aparate, utilaje şi echipamente specifice intervenţiei în situaţii de urgenţă, inclusiv pentru concursurile profesionale, sau pot încheia protocoale de colaborare cu alte servicii voluntare sau servicii private deţinătoare de astfel de baze de pregătire.

.........................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.

Instruirea salariaților OMAI 712/2005

ORDIN nr. 712 din 23 iunie 2005
pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul protecţiei civile**)

EMITENT: Ministerul Administraţiei şi Internelor / Monitorul Oficial nr. 599 din 12 iulie 2005

DISPOZIŢII GENERALE din 23 iunie 2005
privind instruirea salariaţilor în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi instruirea în domeniul protecţiei civile**)

ART. 2
  Instruirea persoanelor angajate în muncă în domeniul situaţiilor de urgenţă constituie parte componentă a activităţii de pregătire desfăşurate de persoanele fizice şi juridice în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, potrivit prevederilor legale în vigoare.
ART. 3
  Conducătorii instituţiilor publice, patronii şi managerii operatorilor economici sunt obligaţi, potrivit prevederilor art. 19 lit. a), e) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997 , cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, să organizeze şi să execute instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă pe baza prezentelor dispoziţii generale şi a reglementărilor specifice.

(1)  Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează prin instructaje şi prin participarea la cursuri, aplicaţii, exerciţii practice şi antrenamente, în funcţie de tipurile de risc specifice.

ART. 7
  Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este obligatorie şi trebuie să aibă un caracter permanent şi susţinut în timpul desfăşurării procesului de producţie şi la locul de muncă.
ART. 9
  Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă se face la angajare şi periodic şi se realizează prin următoarele categorii de instructaje:
  a) instructajul introductiv general;
  b) instructajul specific locului de muncă;
  c) instructajul periodic;
  d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune;
  e) instructajul special pentru lucrări periculoase;
  f) instructajul la recalificarea profesională;
  g) instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei.

ART. 11
  La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de persoane:
  a) nou-angajaţii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de muncă;
  b) salariaţii transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea respectivă;
  c) lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
  d) studenţii şi elevii din şcoli şi licee aflaţi în practică de specialitate.

ART. 13
  Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin reglementări interne, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate, complexitatea procesului tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie, nivelul de risc rezultat din clasificarea unităţilor din punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire al participanţilor, dar nu poate fi mai mică de 8 ore.

ART. 15
  Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe stabilit pentru instructajul introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.

ART. 17^1
  Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele cazuri:
  a) când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;
  b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;
  c) la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de urgenţă;

ART. 18
  Durata instructajului specific locului de muncă este stabilită în funcţie de complexitatea activităţii desfăşurate (construcţii, instalaţii şi utilaje tehnologice) şi nu poate fi mai mică de 8 ore.

ART. 20
  Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se face numai după verificarea acestora pe bază de teste cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor necesare.
ART. 21
  Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariaţi pe o durată de cel puţin două ore şi are ca scop împrospătarea, completarea şi detalierea cunoştinţelor dobândite prin instructajul introductiv general şi prin instructajul specific locului de muncă.
ART. 22
Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale şi a graficului de instruire, aprobate de conducătorii instituţiilor, manageri sau patroni.

ART. 26
  Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileşte de conducerea operatorului economic sau a instituţiei publice în funcţie de specificul condiţiilor de muncă din unitatea respectivă, cu respectarea următoarelor termene:
  - cel mult o lună (30 de zile), pentru personalul cu funcţii de execuţie sau operative, care sprijină serviciile de urgenţă (structurile de răspuns) în cazul producerii situaţiilor de urgenţă;
  – 1-3 luni, pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate, maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru analişti, cercetători şi personalul din laboratoare;
  – 3-6 luni, pentru personalul auxiliar din secţiile şi sectoarele de producţie, control tehnic, cercetare, proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum şi pentru cel care lucrează în instituţii publice;
  – 1-6 luni, pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare, conducere şi control (şefi de secţii, ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din conducerea operatorului economic sau a instituţiei, precum şi pentru cel din structura autorităţilor publice locale, a administraţiei publice centrale şi a instituţiilor statului.

ART. 30
  Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar asupra nivelului de însuşire şi cunoaştere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fişa individuală de instructaj.

ART. 40
  Instructajul pentru personalul din afara operatorului economic sau a instituţiei se desfăşoară cu persoanele care execută temporar activităţi în locurile din incinta operatorului economic sau a instituţiei respective unde sunt prezenţi factori de risc potenţial generatori de situaţii de urgenţă, după cum urmează:
  a) personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi instalaţii;
  b) personalul societăţilor comerciale de reparaţii, revizii, întreţinere şi de service;
  c) personalul care efectuează transport de materiale periculoase;
  d) personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme specializate;
  e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.

..........................................................................................................................................
Selecțiunile din cuprinsul legii nu reprezintă un document cu caracter oficial, avănd doar un scop informativ.