Evaluarea conformității produselor

        Pentru a asigura sănătatea și securitatea utilizatorilor de produse se impune, încă din faza de proiectare, ca produsele comercializate, care sunt utilizate în domeniul industrial și nu numai să respecte anumite condiţii esenţiale. Evaluarea acestora se poate face de fabricant în cazul produselor simple sau de către organisme de certificare de terţă parte, în cazul produselor complexe, conform procedurilor de certificare specificate în fiecare act normativ ce reglementează o categorie de produse.
        Procedurile pentru evaluarea conformităţii depind de gradul de complexitate al produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia.
        Reglementarea tehnică prevede, pentru fiecare categorie de produse din domeniul reglementat, una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii; procedura pentru evaluarea conformităţii este formată din una sau mai multe combinaţii adecvată următoarelor module:
a) modulul A - controlul intern;
b) modulul B - examinarea de tip;
c) modulul C - conformitatea cu tipul;
d) modulul D - asigurarea calităţii producţiei;
e) modulul E - asigurarea calităţii produsului;
f) modulul F - verificarea produsului;
g) modulul G - verificarea unităţii de produs;
h) modulul H - asigurarea totală a calităţii.
         În situaţia în care un produs intră sub incidenţa mai multor reglementări tehnice aplicabile în care se prevede aplicarea marcajului de conformitate, marcajul de conformitate semnifică conformitatea produsului cu toate prevederile aplicabile din aceste reglementări.

Marcajul CE se aplică conform reglementărilor tehnice aplicabile produsului

          Marcajul CE este urmat de numărul de identificare a organismului notificat, în situaţia în care organismul notificat intervine în faza de producţie.

Producătorii sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sigure. Un produs va fi considerat sigur dacă:

1. din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale în absenţa prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului în cauză, el este conform cu reglementările ale statului membru pe teritoriul căruia este comercializat, reglementări stabilite cu respectarea principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă.
2. din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de standarde naţionale neobligatorii relevante,  când este conform cu standarde europene, a căror referinţă este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene. 

Producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit să evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată rezonabilă, previzibilă, atunci când aceste nu sunt imediat perceptibile de către consumator fără un avertisment corespunzător, precum şi să prevină astfel de riscuri .
          In limitele activităţilor, producătorii trebuie să adopte măsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizează, care să permită :

1. informarea utilizatorilor privind riscurile pe care aceste produse le - ar putea prezenta ;
2. întreprinderea unor acţiuni potrivite, inclusive, dacă este necesar pentru a evita aceste riscuri, retragerea de pe piaţă, avertizarea adecvată şi eficientă a consumatorilor, returnarea produsului de la consumatori.

Distribuitorii sunt obligaţi :

1. să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au cunoştinţă sau pe care ar fi trebuit să le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti că sunt neconforme cu aceste cerinţe ;
2. să participe , în limitele activităţii lor, la monitorizarea securităţii produselor introduse pe piaţă, în special prin :

• transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor ;
• păstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor
• colaborarea la acţiunile întreprinse de producători şi de autorităţile competente pentru evitarea riscurilor.

Autoevaluare a Securității și Sănătății în Muncă

Acest sistem de autoevaluare a securităţii și sănătății în muncă este destinat întreprinderilor mici şi mijlocii. Autoevaluarea poate fi făcută de personal intern din aceste societăți și care nu are neapărat o pregatire deosebită în domeniul SSM.
Evaluarea obţinută se raportează la momentul când a fost realizată, reprezentând o imagine de moment a securităţii în muncă din societatea în cauză.
Sistemul de autoevaluare se bazează pe 119 întrebări care acoperă majoritatea aspectelor legate de securitatea şi sănătatea în muncă.
În funcție de dimensiunile ansamblui, pentru concentrări economice mai mari, este nevoie de împărțirea în subdiviziuni ce se vor analiza individual, pentru a evita trunchierea rezultatelor.
În practică modalitatea de realizare a evaluării urmează patru etape.
1. Răspunsul la cele 119 întrebări deschise. Răspunsurile contribuie la identificarea riscurile existente în cazul analizat. Fiecare întrebare presupune o evaluare (acordarea unui punctaj) ţinând seama de situaţia reală din companie, pe o scală de la 0 la 5. Pentru întrebări neaplicabile, după caz, se acorda NA. Deoarece o serie de întrebări (din cele 119) pot fi completate cu câteva întrebări auxiliare pentru acestea se acceptă ca răspuns doar: Da / Nu.
2. Evaluările pentru fiecare din întrebările principale ale sistemului de autoevaluare vor fi  centralizate.
3. Valorile astfel obținute vor fi comparate cu valorile standard.
4. Sistemul permite o evaluare calitativă, prin tabele SWOT «Puncte tari – Puncte slabe», şi o evaluare cantitativă, pe cele patru componente ale sistemului de muncă: Lucrător, Sarcina de muncă, Mediul de muncă şi Mijlocul de muncă.

Evaluarea calitativă

Valoarea identificată în situația analizată pentru o anumită întrebare (în plaja 0 – 5) va fi notată pe scala corespunzătoare; dacă această valoare este în dreapta liniei duble specifice, atunci situația/problema punctuală este considerată ca un «punct tare». În alte condiții situația este considerată ca un «punct slab» şi impune luarea unor măsuri de înlăturare a neconformităților. Rezultatele astfel obținute completează analiza SWOT.

Evaluarea cantitativă se efectuează pe componente prin întrebări specifice:

Operator uman

 1          3          10        12        14        20        34        41        46        67        76

77        84        85        86        89        92        97        101      102      105      109

110      114      115      116      117      119

 Total = 28 de întrebări

 Mijloace de muncă

 6          8          9          22        29        30        33        38        40        45        48

49        50        59        60        61        62        69        71        72        73        74

78        79        80        81        91        96        103      106      112

 Total = 31 de întrebări

 Sarcină de muncă

 2          5          6          7          8          9          19        21        23        24        25

26        27        28        31        32        35        36        39        47        52        58

63        64        65        66        68        70        75        82        83        90        93

94        98        99        100      104      107      108      111      113      118

 Total = 43 de întrebări

 Mediul de muncă

 37        42        43        44        51        53        54        55        56        57        87

88        95

 Total = 13 întrebări

             Se va obține un puncta care se va analiza prin insumare. Se vor genera următoarele rezultate

• Scor între 75 – 100: Foarte bine. Anumite aspecte mai pot fi totuşi îmbunătăţite. Menţineţi‑vă pe acest drum.
• Scor între 50 – 75: Mediu. Trebuie să acordaţi mai multă atenţie acestei componente.
• Scor între 25 – 50: Situaţie critică. Trebuie să aduceţi îmbunătăţiri acestei teme cât mai curând posibil.
• Scor sub 25: Este timpul să acţionaţi. Aveţi foarte multe lucruri de făcut pentru a îmbunătăţi situaţia.

Concursuri SPSU

Modalitatea de așezare a accesorilor pentru desfășurarea probelor de concurs.

Conform regulamentului de desfășurarea concursurilor profesionale ale serviciilor voluntare si private pentru situațiile de urgență modificat şi completat prin OIG 776/I.G. din 18.06.2010.

Art.4 (1) La concursurile profesionale pot participa serviciile voluntare şi

private pentru situaţii de urgenţă, indiferent de categoria de clasificare şi care au

asigurate mijloace materiale şi financiare necesare participării la astfel de manifestări.

Art. 6 Concursurile profesionale ale serviciilor voluntare şi private pentru

situaţii de urgenţă constau în următoarele probe:

a) ştafeta 4x100 m;

b) pista de îndemânare şi viteză;

c) dispozitivul de intervenţie.

Art. 11 În desfăşurarea probelor de concurs, loturile utilizează numai

echipament, materiale şi accesorii omologate, astfel:

a) role de furtun cauciucate cu lungimea minimă de 18 m, cu racorduri complete;

b) costume de protecţie, tip pompier;

c) centuri de siguranţă, căşti de protecţie şi mănuşi tip pompier;

d) ţevi de refulare, din aluminiu, tip „C”;

e) distribuitor B – CBC, fără modificări;

f) tuburi de cauciuc pentru aspiraţie tip „A” (lungime 2 m) şi sorb tip „A”;

g) stingătoare cu pulbere şi CO2, tip P6;

h) platformă din lemn cu dimensiunile de 50 x 50 x 2,5 cm

i) pantofi sport fără crampoane sau cuie;

j) numere de concurs de la 1 – 8 amplasate pe piept şi spatele concurentului, realizate pe material textil de culoare roşie, cu dimensiunile de 20 x 20 cm, numărul de culoare albă cu dimensiunea de 15 cm.